În acest articol, voi discuta despre o problemă de mentalitate pe care o are Nicușor Dan și care poate să impacteze asupra societății în situația în care ajunge președinte. Asta nu înseamnă că mi-am schimbat opțiunea valorică, deoarece consider că față de incompetența și populismul lui George Simion, față de aberațiile  geopolitice pe care le presupune candidatul aurist, varianta Nicușor Dan este de departe cea bună. Există însă un risc și consider că este bine să îl conștientizăm de pe acum, pentru a ști ce ne așteaptă, mai ales că se pare că au crescut considerabil șansele lui Nicușor Dan.

Stoicul Seneca, autorul ”Scrisorilor morale” și perceptorul lui Nero, relatează că un pretor pe nume Piso a condamnat un cetățean pentru crimă. Când condamnatul a fost adus în piața publică pentru a fi executat, își făcu apariția omul pe care lumea îl considera ca fiind asasinat. Centurionul a suspendat execuția și s-a dus la pretorul Piso să îi explice situația. Piso i-a condamnat pe toți trei la moarte, pe primul fiindcă exista deja o sentință  pronunțată împotriva lui, pe centurion pentru că n-a executat ordinul, iar pe presupusa victimă, fiindcă a fost cauza morții a doi oameni nevinovați. Și dând această triplă sentință, care a făcut să se nască zicala „dreptate à la Piso”, ar fi exclamat: ”Fiat iustitia, ruat coelum!” adică ”Să fie justiție de ar fi să se prăbușească cerul”. În zilele noastre, expresia a ajuns sub forma ”Fiat justitia, pereat mundus”, formulare despre care se spune că aparține împăratului Ferdinand I (fratele mai mic al lui Carol Quintul), care a domnit între anii 1558-1564. Prin Kant, cel care a postulat ”imperativul categoric”, ideea a ajuns să facă parte organică din gândirea occidentală.

Citiți continuarea articolului AICI.