La începutul anilor `90, trebuia să fii de acord cu ideea că dacă Iliescu apare, soarele răsare.

În cazul în care aveai o altă părere, te puneau la punct minerii, cu o bâtă pe spinare.

Între timp, a apărut internetul.

Acum, trebuie să fii de acord cu faptul că, uniți în jurul lui Klaus Iohannis, salvăm România.

Dacă declari că nu îți plac lozincile și nici unanimitatea, te sancționează minerii de pe Facebook.

Desigur, nu e același lucru să iei o rangă în cap de la adepții lui Iliescu sau să primești niște înjurături de mamă de la fanii lui Iohannis. Nu sunt însă convins că dacă Facebook ar fi 3D nu m-aș trezi cu un pumn în nas.

De ce ?

Fiindcă îndrăznesc să spun că Iohannis nu e, în mod cert, Mesia.

Fiindcă atrag atenția că PNL este un partid românesc, așadar un mare grup de interese dâmbovițene.

Fiindcă am impresia că ziua de 16 noiembrie este ca un aisberg, cu o mare parte nevăzută.

Sunt de acord cu cei care spun că Victor Ponta este o catastrofă de om, un plagiator, un mincinos cu apucături golănești care nu merita să fie președintele României.

Dar Iohannis merita ?

Nu știu, încă nu știu, rămâne de văzut.

Când spun că rămâne de văzut dacă Iohannis este omul providențial de care aveam nevoie, mi se pare că afirm o chestiune de bun simț.

Minerii de pe Facebook nu sunt însă de acord.

Ei vor să mărturisești pe loc și cu ochii închiși că Iohannis salvează România.

De ce să ții ochi închiși ?

Fiindcă văd ei suficient de bine în locul tău.

Între minerii lui Iliescu și minerii de pe Facebook nu sesizez nicio deosebire.