N-ar fi rău să recunoaștem că în SUA democrația scârțâie din toate încheieturile, deoarece nu se poate vorbi despre democrație într-o țară în care președintele și jumătate din populație susțin că alegerile au fost fraudate.

Orice s-ar spune, a fost ceva putred în aceste alegeri și prea mulți sunt cei care s-au uitat în altă parte, în America și în întreaga lume liberă.

Apoi, uităm prea ușor că atunci când un afroamerican. drogat și cu antecedente penale, a fost împușcat, John Biden a agitat spiritele declarând că : „A sosit timpul să punem în acțiune justiția rasială.” Ce a urmat se știe, bandele Antifa, de afroamericani și alte grupări bine plătite au început să devasteze, incendieze, jefuiască, să dărâme statui, să mutileze opere de artă, teroarea și umilințele la care au fost supuși cei care nu s-au alăturat vandalilor au fost fără margini.

Democrații spuneau că astea nu-s violențe, ci ușoare exagerări!

Într-o asemenea atmosferă, numai despre democrație nu putem vorbi, iar cei care refuză să țină ochii larg deschiși o fac din teamă și oportunism.

Pe de altă parte, corectul, democratul, creștinul și conservatorul Donald Trump a fost prea mic pentru un război atât de mare.

Mă întreb însă cine ar fi putut avea câștig de cauză în fața unui Deep State tot mai gonflat și hotărât să preia puterea alături de multinaționale, în sfidarea cetățenilor și a sufletului american.

Mecanismul check and balance nu poate funcționa din clipa în care pe unul dintre talgerele balanței se așează Statul Paralel.

Realitatea este că de multă vreme cinismul și egoismul american depășiseră orice limită, devenind politică de stat și conduită de succes. Dacă democrația presupune o minimă moralitate, ceea ce se întâmplă acum era previzibil.

Întrebarea banală este: cum să ai încredere într-o democrație pătată de mai mult sânge decât multe dintre dictaturi ?

După atâtea maidane, nu trebuia să aibă și America maidanul ei ?

Nu știu care a fost scenariul zilei de miercuri, dar s-a văzut că a fost unul. Strict subiectiv, cred că lui Trump I s-a întins o frumoasă capcană pentru a-l scoate din joc, pe el și pe cei ce ar dori să facă ce a făcut el.

În istoria mondializării, momentele de miercuri vor fi un fel de Boston Tea Party.

Cam așa stau lucrurile și nu ne rămâne decât să ricanăm alături de Ciolacu și Aurescu, cei care și-au exprimat îngrijorarea față de ceea ce se petrece la Washington.

Vă puteați imagina vreodată să plece de pe Dâmbovița spre Potomac asemenea mesaje ?

Gheorghe Smeoreanu