După confruntarea dintre Joe și Donald, un singur lucru îmi e clar, anume că Nicu și Marcel sunt mult mai normali, mai echilibrați, mai stenici și mai buni pentru a ocupa funcția de președinte de țară.

Oricare dintre cei doi americani ar pierde alegerile în România într-o competiție cu Nicu sau Marcel.

În mod cert, mulți dintre politicienii noștri de vârf au suferit în fața televizorului văzând de la cine trebuie să ia lumină azi și de la cine vor trebui să ia lumină începând cu anul viitor. Nimic nu e mai umilitor pentru un valet decât să fie în slujba unui stăpân pe care nu dă prea multe parale.

Chiar și Werner Iohannis, în nemernicia sa, mi se pare mai adecvat funcției prezidențiale decât oricare dintre cei doi americani.

Văzând dezbaterea și comentariile presei de peste Atlantic, m-a încercat un sentiment de superioritate, fiindcă nu știu cum se face că și la nivel de candidați, și la nivel de presă, suntem mai buni ca ei, pentru prima oară în istorie. Buni, nu fiindcă am evoluat noi.

Dacă eu spun asta, îmi imaginez ce impresie trebuie să fi provocat dezbaterea americană în țările din BRICS, mai ales la Moscova și Beijing.

Situația din State poate fi considerată cea mai fierbinte problemă a planetei, mult mai gravă decât grava încălzire globală.

Un lucru este clar, anume că de la anul, în America va fi președinte fie Tusea, fie Junghiul.

Gheorghe Smeoreanu