Mă număr printre românii, mulţi sau puţini, nu am idee, care au lucrat într-un laborator de planificare pentru evenimentele care se petrec la nivel naţional, regional şi planetar. Laboratorul s-a numit Centre Demographique ONU. Am trecut apoi, e drept că pentru puţin timp, pe la un alt laborator, care se ocupa tot cu planificarea socială, dar luând învăţăminte din istorie, la EHESS, în Paris. Încerc, prin amintirea acestor lucruri, să dau măcar un pic de autoritate spuselor mele, autoritate pe care, ca ziarist, nu o pot avea.

Are dreptate uriaşă Adrian Severin când spune că obiectivul celor care au planificat actualele manifestaţii este “ crearea unui sistem de guvernare fluid, fără legitimitate electorală și fără constrângeri legale, care să poată fi dirijat operativ de la distanță, de factori suprastatali, prin intermediul unor grupuri minoritare cu geometrie și identitate variabilă, nelegate de vreo agendă națională coerentă și neidentificate prin ea.”

Este evident că oamenii care nu ştiu cum se lucrează într-un laborator nu pot acorda spuselor lui Severin niciun înţeles. Trebuie să îi vezi la treabă pe aceşti specialiști pentru a înţelege că planifică atingerea obiectivelor pe paşi, acordă timp, folosesc toate categoriile de date, iar aici este vorba despre mii de indicatori.

În fond, nu e mare filosofie, este o scamatorie care pentru scamator e simplă şi logică, dar pentru marele public rămâne un mister.

Spune Adrian Severin: „Vineri, 10 august 2018, am avut manifestații violente. Ele nu urmăreau decât testarea capacității de reacție a statului și punerea în defensivă a forțelor de ordine, inclusiv prin gesturi defetiste precum dezertarea „comandantului suprem” de la misiunea de a le încuraja și legitima prin transferul legitimității sale morale.”

Am început prin a spune unde am lucrat, aş adăuga că am lucrat cu mari economişti şi planificatori strategici din SUA, Australia, Belgia, Franţa, Elveţia etc. Dar această experienţă nu este sine qua non pentru a înţelege ce se întâmplă. Sunt români care nu au ieşit din ţară, dar care au un simţ deobsebit al înţelegerii unor fenomene sociale, politice şi economice complexe. Aceşti oameni au perspicacitatea de a înţelege ceea ce spune generalul Dumitru Iliescu:

„De ce credeti ca s-au folosit de diaspora ca sa organizeze manifestatiile violente din aceste zile, manifestatii sponsorizate cu sume considerabile de bani? Pentru ca vor sa ne ia pe nimic resursele energetice din Marea Neagra, zacamintele de aur, de metale rare, padurile noastre, Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica, Portul Constanta si multe altele, iar acest Guvern si Parlamentul se opun, solicitandu-le taxele si impozitele necesare, obligandu-i sa dea pretul normal pentru ceea ce vor sa ia si sa plateasca salarii corespunzatoare romaniilor, pe a caror munca au exploatat-o pe nimic pana acum. Daca le dadeam Portul Constanta olandezilor, atunci cand l-au cerut, va asigur ca eram de mult in Spatiul Schengen! Ultimile masuri stabilite de decidentii nostri politici le diminueaza simtitor profiturile si de aceea au decis sa ii inlocuiasca. Temerea lor este mare, pentru ca prin modificarile legislative aduse, s-au luat parghiile structurilor de forta, prin intermediul carora controlau decizia politica si administrativa, acestea fiind obligate sa intre in matca lor legala. Ce este mai dureros este faptul ca desfasoara aceste actiuni prin intermediul cozilor de topor din interior. Presedintele Romaniei si cei din conducerea SRI, care de fapt au tradat de mult interesele romanilor, le fac jocurile si le duc la indeplinire actiunile planificate. “

Este bine să fim optimişti, laboratoarele sunt puternice, dar ele nu ştiu cât de mare este forţa naţiunilor de a rămâne coagulate şi a-şi apăra interesele. S-ar părea că forţa scade, iar tendinţa inexorabilă este către mondializare.

Să nu fim atât de siguri, iar pentru asta vă argumentez, cu zâmbetul pe buze, amintind forţa geleriilor la Campionatul Mondial de Fotbal. Acolo este un joc, dar pe naţiuni. Apoi, adaugă şi Severin că forţele care planifică sunt prea multe, iar eu spun că nu sunt perfect coordonate.

Este adevărat ce spune Adrian Severin în legătură cu PSD:

„Cu toate păcatele sale enorme, PSD este ultima structură politică națională care se opune acestui demers.
În următoareale săptămâni se va finaliza construcția resursei insurecționale capabilă să îl anihileze.
Formula „reacția disproporționată a forțelor de ordine” îmi este foarte cunoscută. A fost folosită pentru a justifica intervenția externă împotriva guvernelor legitime care au încercat să apere ordinea de drept în Ucraina, Egipt, Georgia, Azerbaidjan etc. sau pentru a paraliza acțiunea acestora.
Destatalizarea României este un proces în desfășurare. El nu favorizează un anumit partid sau om politic. Urmărind să permită tocmai schimbarea permanentă de identități, valori și paradigme, în funcție de evoluția jocului de interese al puterilor parastatale care îl promovează, se va putea îndrepta, după nevoi, chiar împotriva cozilor de topor care l-au susținut și pe care inițial părea a le susține. El neagă orice formă de liant stabil apt a transforma o colectivitate într-o comunitate, o populație într-un popor, o structură politică într-o națiune.
Conflictul care se desfășoară sub ochii noștri nu este între „diasporă” și Guvern sau între PSD și PNL/USR/MRÎ. Nu este nici între ordinea de drept internă și grupări anarhiste. El este unul între identitatea națională românească exprimată în și apărată prin instituțiile publice, și nonidentitatea globală; între stat și antistat; între democrația națională și plutocrația globalizată. Nu despre combaterea corupției locale este vorba, ci despre capturarea resurselor naționale.”

Ceea ce s-a spus rândurile de mai sus sunt lucruri ştiute de mulţi decidenţi, numai că nu le convine să le exprime public deoarece ar risca să fie consideraţi profeţi obscuri, adepţi ai teoriei conspiraţiei. Oamenii au fost învăţaţi să nu voteze astfel de politicieni.
Desigur, unii tac pentru că s-au vândut, iar alţii deoarece chiar cred că mondializarea este viitorul.

O mondializare în cadrul căreia din România ar mai rămâne doar folclorul, dar şi acela pentru scurtă vreme.

Gheorghe Smeoreanu