Doctorul Sârboiu de la secția de chirurgie cardio-vasculară a Spitalului Județean Argeș a infectat 4 asistente, 2 infirmiere și 10 pacienți, iar dintre aceștia din urmă unul deja a murit.

A fost deschis un dosar penal dar nu există jurisprudență pe un asemenea caz, iar legislație nici atât. Există doar drama de conștiință și tragedia celor care au murit sau vor muri.

Doctorul nu era confirmat pozitiv atunci când a continuat să meargă la muncă, iar acuzația că a refuzat testul e aberantă. Dacă testarea era obligatorie, iar Sârboiu s-a fofilat, trebuia trimis acasă, cu forța, la nevoie. Doar dacă pozitiv fiind și interzicându-i-se să mai meargă la spital ar fi continuat să o facă, abia atunci ar fi un infractor.

Într-un dialog cu presa, doctorul a spus:
„Știți ce am să-mi reprosez ? Faptul că stau de dimineața până noaptea târziu în spital și că asta e oboseală care se acumuleaza, da ? Și care îți face praf imunitatea.”

Nu doar imunitatea e făcută praf de stresul operaţiilor cardio – vasculare, ci şi capacitatea de a discerne între bine şi rău dincolo de sala de operaţie. Sunt sigur că aici a fost problema doctorului Sârboiu, chiar dacă corpul medical nu se prea apleacă asupra chestiunilor de psihologie.

Situaţia dramatică de la Spitalul Judeţean Argeş, care poate oricând deveni Suceava 2, şi problemele de conştiinţă ale medicului Sârboiu fac parte din universul pervers al încrucişării dintre virusologie şi psihologie.

Nu îl transformaţi în Mengele pe doctorul Sârboiu !

Gheorghe Smeoreanu