E dat naiba dom Buican. După acest referendum, şeful îşi poate pierde funcţia, dar subalternul câştigă una. Şi una bună rău, secretar de cameră.

Cristi Buican nu e politician deloc prost. Este unul abil, poate cel mai abil din acest judeţ. Un individ care l-a făcut pe Persu, l-a bătut pe Cîlea în fieful lui, l-a gonit pe Chiliman, s-a strecurat cătinel, dar cu răbdare pe lângă Antonescu, a fost la un moment dat vehiculat ca ministeriabil. Ce mai… este un real succes, pentru un ins care acum cinci ani era vicepreşedinte anonim de CJ şi se bătea pentru o punte prin zona de nord a judeţului.

Acum Buican face pasul în spate, căutând supravieţuitorii de după taifun. Ştie clar că soarta lui Crin e pecetluită, că mai devreme sau mai tâziu liderul va fi decapitat. Buican ştie că retorica gen Vadim, pe care domnul Antonescu a practicat-o în luna de interimat, nu va fi niciodată pe gustul Europei şi de aceea tace. Da, Buican acum gândeşte strategii. El este un tip de comitet, bun la o bere, nu dă pe spate prin retorică, atunci când vrea să facă pe seriosul îi iese naşpa rău. Ca amuzament, Buican este genul de tip căruia îi şade mai natural o ţinută sport. Când încearcă să se îmbrace oficial potriveşte un sacou roşu, cu o cravată albastră, sandale în picioare şi pantaloni verzi. Ăăăăăie mult până a căuta fraza, dar nu te supără asta, pentru că e de gaşcă. Dar din păcate, stilul lui de a se supraevalua un pic oboseşte. 

A plecat din PNŢ-cd când muribundul partid căzuse deja în ţărână, a cochetat cu APR şi apoi s-a regăsit în PNL. Un oarecare membru undeva periferic în era Frâncu. Nimeni nu-l bănuia pe acest huţupean că va ajunge cândva secretar de cameră.

Sincer, în 2009, la alegerile din PNL Vâlcea, nu mi-aş fi imaginat că Frâncu va pierde. Îl ştiam un tip de forţă pe senator, mai ales că un Ungureanu, pucistul de odinioară a trebuit să părăsească partidul după ce atentase la scaunul lui Frâncu.

Şi iată că Buican devine preşedinte al PNL Vâlcea, înconjurat de tinerii din partid. A ştiut perfect să atace călcâiul lui Frâncu. A profitat de aroganţa senatorului, de marginalizarea unor membrii ai partidului. Buican prin stilul lui de gaşcă, de băiat de bere a promovat. Fiind net ca erudiţie sub cota lui Frâncu.

Bun, anul trecut, Cristian Buican şi-a dat seama că ar fi bine să fie în siajul lui Antonescu. Şi a reuşit să fie zgomotos, să fie un ecou, o propagandă în teritoriu, cu decibeli măriţi, a lui Crin Antonescu. Deşi, aici la Vâlcea, el juca pe mai multe fronturi, să nu uităm de negocierile cu PDL. Dar astea nu trebuia să fie ştiute la Bucureşti. De aceea, Buican intră uşor în rândul logoreicilor liberali anti-Băsescu de la Bucureşti. Şi câştigă simptia marilor Voicu, Fenechiu, Ruşanu. Dar este abil, e destul de şmecher să lase culoar. Şi aşa face. Luptă deci cu Băsescu până în ultima clipă. 

În momentul în care însă apare Stalingradul şi războiul îşi schimbă sensul, Buican se pregăteşte de un 23 august. De o insurecţie, dar nu o va face încă. Stă în expectativă. Se retrage în tribună, discret, nu-l observă nimeni din echipa mare. Este bine aleasă strategia, şi nu mare mirare ar fi să-l vedem chiar în rândul Tăricenilor. Buican joacă acum exact cartea lui Rommel, cunoscutul general nazist care a luptat alături de Hitler, loial, cât timp sorţii erau de partea Germaniei. Însă nimic nu-l opreşte ca la un moment dat să facă parte din complotul generalilor. 

Tăcerea lui Buican spune multe acum, îşi pregăteşte noile coordonate. Va cădea în picioare şi nu odată cu liderul. Până la urmă nu are sens să stai alături de Fuhrer şi Eva Vălean, crezând în utopice victorii finale şi arme secrete.