Intuitiv, după cele petrecute la Congresul PSD, candidatura la prezidenţiale a lui Liviu Pleşoianu nu mai pare o aventură juvenilă, nici o utopie. Încrederea pesediştilor în propriul lor partid va scădea şi vor căuta o salvare providenţială în altă parte. Întâmplător, salvarea poate fi chiar unul de al lor.

Iată alte câteva argument empirice, nu neapărat în ordinea semnificaţiei.

Liviu Pleşoianu pare un candidat imposibil de abordat cu discursul urii, în care Sistemul, Iohannis şi USR s-au specializat. Greu de crezut că laboratoarele ar putea inventa un nou vector în aşa de scurt timp, mai ales că opinia publică a devenit încinsă şi, ca atare, imprevizibilă.

Pleşoianul ar fi primul pesedist ne – pesedist care candidează. Ar putea astfel să îşi adjudece o parte din votanţii PSD în primul tur şi pe toţi în turul al doilea, plus pe toţi cei care nu ar vota niciodată un reprezentant al PSD, dar nici nu sunt convinşi de Iohannis, Barna, Cioloş, Kovesi.

Trebuie să mai luăm în calcul că Liviu Pleşoianu poate trece de candidatul din interiorul PSD, oricare ar fi acesta, că Tăriceanu fără susţinerea PSD, poate fi şi el depăşit, că în turul întâi Iohannis şi candidatul USR – PLUS se vor măcina reciproc.

Diaspora nu are ce să îi reproşeze lui Pleşoianu, nici tineretul neînregimentat la USR.

Ce fel de emoţie negativă să creezi împotriva lui Pleşoianu ? Nu văd.

Pe scurt, Sistemul are o problemă cu Liviu Pleşoianu.

De urmărit.

Gheorghe Smeoreanu

P.S. Am pus această fotografie deoarece în arhiva noastră nu avem alta originală.