Am scris sute de articole cu privire la birocrația de la Bruxelles și atitudinea dictatorială a Ursulei von der Leyen, dar de când a apărut Călin Georgescu, președinta Comisiei Europene mi se pare Maica Tereza.

De curând, Georgescu a apărut scrâșnind din dinți și i-a caracterizat pe toți cei din fruntea statului ca fiind emanația diavolului. Nu am văzut în istoria noastră, nici la legionari, declarații atât de îmbibate de ură, încât mă întreb ce ar face acest individ dacă ar avea la cheremul său serviciile secrete și Armata.

Alte declarații sunt, de asemenea, sărite de pe fix:

– ”Trezirea în conștiință a poporului a devenit inevitabilă. Și mai este un lucru. Dezumanizarea pe care ne-au indus-o politicienii a creat fisuri mari între societate și oameni, între familii și prieteni (…)

– Politicienii ne dezintegrează sufletele doar ca să le folosească strict în interesul lor, însă este sufletul nostru, este voința noastră, nu a lor. De aceea nu le permiteți să se mai joace cu sufletele și mințile voastre, în special la televizor sau în Parlament.

– Politicienii să aducă fericire și prosperitate tuturor, aceasta trebuie să le fie misiunea, nu altceva (…)”.

Cel mai interesant mi s-a părut faptul că Georgescu vrea să aprindă flacăra răscoalei la nivel european, spunând că ”românii din diaspora sunt sclavii stăpânilor din Europa”. Ce se subînțelege că trebuie să facă ”sclavii” ? Desigur, să se organizeze, ca pe vremea lui Spartacus, și să îi distrugă pe ”stăpâni”.

Ce ar deveni și cum ar fi privită România în lume având un președinte care vorbește despe ”falimentul partidelor”, adică al democrației ? România ar fi total izolată de un președinte a cărui viziune este că :” Ne-am bazat prea mult pe alții și de acolo au început problemele noastre. Și asta știm foarte bine. Ne-am bazat pe deciziile altora, pe armatele altora, pe alimentele altora, pe economia altora și mai puțin pe noi. De astăzi, ea trebuie să înceteze. Din acest moment (…)”.

În comparație cu acest monstru plin de ură, toți liderii, buni sau răi, de până acum mi se par demni de pus în calendare.

Gheorghe Smeoreanu