Problema nu este că decidem mâine să plecăm din UE, problema este mai gravă, anume cum întâmpinăm viitorul şi provocările lui uriaşe cu oameni ca Juncker şi Timmermans în frunte, cu auroparlamentari jalnici precum Macovei, Ivan sau Siegfrid Mureşan, plus alţii, din alte state pe care nu îi ştim şi care probabil sunt la fel de slabi şi nocivi.

Cu astfel de oameni ne pregătim să rezolvăm problemele pe care le ridică deja mediul şi biotehnologia, folosirea abuzivă a datelor personale şi războiul hibrid, nevoia de recalificare profesională şi noile tipuri de arme ? Cu prăpădiţi ca ei vom da piept cu noile provocări economice şi etice care apar de la o zi la alta ? Cu asemenea mediocrităţi ratate vom naviga în calitate de europeni prin furtunile secolului XXI ?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este nu, atunci, ce e de făcut, cui încredinţăm puterea şi, mai ales, vom fi lăsaţi să o încredinţăm cui trebuie ? Nu cumva puterea este deja luată din mâinile noastre de către păpuşari nevăzuţi – necunoscuţi, iar noi nu holbăm la nişte fantoşe numite preşedinte şi prim-vicepreşedinte ai CE, europarlamentarii lui peşte şi alţii, din aceeaşi făină ?

Aceastea sunt întrebările, nu dacă rămânem sau nu în UE, ci alături de cine rămânem, cine ne conduce şi spre ce ne conduce, fiindcă tot ceea ce putem vedea nu este decât politicianism cinic, de proastă factură, idiot, nici măcar jucat inteligent. Cum să mă simt confortabil în UE când prim-vicepreşedintele ei una spune seara şi alta a doua zi, când însuşi preşedintele este mai ameţit decât ultimul ţăran din ultima crâşmă din ultimul cătun al Europei ?

Cred că în următorii ani trebuie să ne facem timp pentru a cădea pe gânduri şi curaj pentru a spune ceea ce gândim, dacă vrem să mai contăm în calitate de cetăţeni ai Europei, iar când spun asta nu mă gândesc la nemţi sau la englezi, la italieni sau francezi, mă gândesc doar la români, fiind mai aproape cămaşa decât haina. Nu va fi o ruşine să ne gândim la orice soluţie, să privim din toate unghiurile, apoi să decidem în funcţie de sentimentul fiecăruia că facem bine pentru prezent şi, mai ales, pentru viitor.

Gheorghe Smeoreanu