De multe ori, deciziile din cadrul PSD Vâlcea lasă impresia că vin de undeva din neant, nu de la cei care le iau ori de la cei care le suportă. Ne-am obișnuit cu acest gen de hotărâri așa cum oamenii primitivi erau obișnuiți cu tunetele și fulgerele, îi băgau în sperieți dar considerau că sunt de la Zeul Ploii.

Cine să fie oare Zeul Ploii ? Unii, superstițioși din fire, spun că ar fi dl Lucian Rădulescu.

Momentul în care Zeul Ploii, oricare ar fi el, a făcut ravagii printre muritori a fost cel al alcătuirii listei candidaților la alegerile parlamentare, ediția a doua.

În prima ediție, cea din 2016, muritorii au considerat că Zeul Ploii e înțelept și știe ce face. De altminteri, pe vremea aceea zeitatea arunca asupra Vâlcii doar ploi politice de vară, calde și ușoare, fără bubuieli și lumini pe cer. Iată însă că de la un anotimp politic la altul, muritorii au înțeles că Zeul este prea discreționar, nedrept, capricios. Ca orice zeu, de altfel.

Poate, au spus unii, Zeul i-a favorizat pe muritorii care i-au adus mai multe ofrande.

Ce să facă însă bieții oameni în fața acestei păgâne Sfinte Doimi ?

Mai concret, s-a votat lista candidaților, ediția a doua, într-o atmosferă apăsătoare, plină de suspiciuni, unul dintre candidați nerevenindu-și nici până în prezent din șocul înfrângerii, motiv pentru care are tendința să vorbească mult evitând, totuși, să spună ceva.

Desigur, Sfânta Doime nu a avut nevoie de o campanie electorală a candidaților, nici de discursuri la fața locului, s-a mers pe ideea că nu faptele bune contează, ci Harul venit din Cer.

Concret vorbind, au fost preferați tinerii Ovidiu Popa și Bogdan Matei pe principiul că este mai credibilă o aberație decât o simplă eroare.

Stupefacția doare, așa încât lumea a mers înainte.

Mă opresc pentru câteva fraze cu privire la acești doi tineri parlamentari. Din punctul de vedere al mesajului politic sunt nuli, abia găsește presa locală texte pe care să le publice și să le atașeze la raportul aferent micilor contracte. Nuli sunt și la capitolul inițiative legislative. Pe de altă parte, nu le reproșez mare lucru și iată de ce.

Sfânta Doime pare că nu le solicită nimic altceva muritorilor decât credință și jerfă, nu efort și merite deosebite. Probabil că mesajele politice sau inițiativele ar fi fost privite în Cerurile din Ostroveni ca adevărate blasfemii.

Faci pe deșteptul, vrei să-mi iei locul ?

Sunt convins că dacă se dă drumul la păcate, atât dl Popa, cât și dl Matei vor începe să devină parlementari buni, pentru că sunt inteligenți și au ceva caracter.

Doar ceva caracter, zic, fiindcă de ar fi fost mari caractere nu ar fi acceptat să evolueze relativ formal în Parlament, să treacă ca gâsca prin apă doar pentru a nu răni vanitățile de acasă.

Pe scurt, nimeni nu știe pe ce criterii au fost propulsați în Forul Legislativ acești doi domni, altele decât relațiile de prietenie sau rudenie.

Prietenie și rudenie ? Adică ”bine faci, bine găsești” în variantă privată ? Se ”sparie” gândul.

În acest moment, nu îmi rămâne decât să nădăjduiesc că următorii patru ani le vor prilejui tinerilor domni o revanșă pentru care m-aș bucura, fiindcă nu vrea nimeni moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.

Un caz special îl reprezintă cea mai bună brânză în burduf de câine, respectiv harnicul deputat Eugen Neață.

Posesorul unei versatilități sentimentale ieșite din comun, Eugen Neață ar fi putut face carieră glorioasă în vânzări, poate vinde orice, de la idei la oameni.

Personalitate caldă și comunicativă, înzestrat cu inteligență și creativitate, deputatul Neață pare totuși superficial din cauza unui ego prea inflaționist. Rămân la părerea că pe un astfel de om ori îl dai afară, ori îl promovezi mai mult decât până acum, fiindcă aflat între două ape are tendința să facă unele crize de panică.

Oricum, plasarea lui Neață pe listă pe locul al treilea mi s-a părut expresia fricii Zeului Ploii că deputatul se va apuca să împuște norii.

Gheorghe Smeoreanu

(Va urma)