Ilie Bolojan a devenit vedetă la Oradea prin faptul că a comasat și a dat afară, nu înainte de a plăti presa locală pentru a susține că aceste demersuri reprezintă fapte de eroism. Asemenea unei avalanșe care pleacă de la un  bulgăre de zăpadă, ideea unui Bolojan salvator a devenit mistică la nivel național. L-a ajutat pe acest erou de carton și figura sa încruntată de tăietor de capete. Ar trebui studiat dacă nu cumva omul se trage din vreo familie de călăi din zonă, știut fiind că asemenea meșteșug se moștenea din tată-n fiu.

Lăsând gluma la o parte, tocmai această faimă de individ care ciopârțește trebuia să-l avertizeze pe președintele Nicușor că Bolojan nu va avea credibilitate. Când știi că omul taie din vocație, te duce gândul că nu o face din necesități obiective. Situația a dus la o neîncredere totală în aceste măsuri de austeritate și, pentru că percepția contează întotdeauna, aproape că nimeni nu se mai gândește că trebuia făcut ceva pe termen scurt pentru a nu se ajunge la junk și restricționări de fonduri europene.

Nicușor Dan a procedat simplist, asigurându-se că nu va deveni țap ispășitor. Ni l-a dat pe Bolojan fiindcă dacă nu ni-l dădea, toată lumea l-ar fi invocat. Ajungem astfel la concluzia că România n-a avut noroc prin faptul că exista la Oradea un ins cu vocație de croitor. Croitorul trebuia adus să facă haine de criză României. Omul a luat foarfecele, s-a apucat de treabă și vedem ce a ieșit. Croitorul Bolojan îmbracă România în zdrențe și o lasă cu fundul gol.

Citiți continuarea articolului AICI.