Instituțiile statului trebuie să analizeze și să vadă din ce este compus ”suveranismul” din România. La prima vedere, avem un ghiveci alcătuit din aventurieri, indivizi eșuați, frustrați de conjunctură, înclinați spre mesianism, la care se adaugă și cei care, pe bună dreptate, constată ingerințe și nedreptăți ale Vestului în raport cu România, plus mesaje și atitudini ipocrite ale propagandei UE și NATO.

Există un ”suveranism” rău și unul bun, iar cele două bazine electorale trebuie cât mai precis determinate și izolate unul de celălalt. ”Suveranismului” rău nu ai ce să îi faci decât să îl definești drept anarhism de conjunctură, dar ”suveranismul” bun trebuie luat în seamă și satisfăcut pe cât se poate prin nuanțarea atitudinii clasei politice față de Bruxelles și Washington.

M-aș bucura să văd că situația din România nu este privită în UE și NATO ca fiind doar o consecință a războiului hibrid, ci și ca un semnal că un set de paradigme ale comportamentului centrului față de periferie trebuie schimbat. Actualul tip de comportament și această propagandă grosieră vor provoca nemulțumiri în continuare și se poate ajunge la anarhie.

Era de așteptat ca democrația să intre în criză, iar inamicii Occidentului să speculeze situația și să încerce să o accelereze. Criza este în primul rând morală. Neomarxismul, corectitudinea politică, cultura Woke, comportamentul hegemonic au fiert și au emanat aburii toxici care provoacă maselor un anume fel de beție a revanșei. Occidentul trebuie să își curețe grajdurile, fiindcă altminteri democrația nu va putea fi apărată decât prin dictaturi ad – hoc, iar acestea tot dictaturi se numesc.

Cât privește situația din România, cu acest domn Georgescu și cu această operațiune rusească demnă de invidiat din punct de vedere sociologic, deocamdată, situația a fost preluată sub control. Pe termen scurt, candidații ”vechilor” partide la prezidențiale sunt obligați să adauge programelor lor sau măcar demagogiei lor nuanțe de demnitate și suveranitate. Să sperăm că hegemonii nu se vor supăra, iar dacă o vor face, trebuie să nu ne pese. După cum s-a văzut, Rusia se pricepe mai bine să ne sancționeze decât s-ar pricepe Vestul să ne pună la punct.

Mai departe de viitoarele alegeri prezedențiale reluate, aproape că nu mai are România de jucat niciun rol, totul rămâne pe seama SUA și UE. Dacă nu schimbă stilul, dacă nu își recuperează, măcar parțial și treptat, aspectele morale care au definit ideile princeps de UE și NATO, dacă nu împrospătează mecanismele democratice și nu rexuperează valorile fondatoare, atunci, haosul se va infiltra ca igrasia în toate construcțiile occidentale.

În România a fost un experiment, un semnal care nu trebuie ignorat.

Gheorghe Smeoreanu