Putea fi o zi banală de duminică. Doar că în creierii nopţii, Cancan publica imaginile cutremurătoare de la locul accidentului în care a fost implicat Mario Iorgulescu, fiul problemă al şefului LPF. Un om a murit după ce Iorgulescu jr. a intrat pe contrasens. Datele seci nu pot vorbi despre durere. Într-o fracţiune de secundă, un om şi-a pierdut viaţa.

Dar aici nu este vorba doar despre un om. E vorba despre destine îngropate pe vecie. Bărbatul avea soţie şi copii. Cum va putea trăi femeia fără omul alături de care îşi planificase viaţa? Cum vor creşte copiii fără tatăl lor? Cum vor suporta părinţii pierderea fiului nevinovat? Câte râuri de lacrimi vor curge pentru că Mario Iorgulescu s-a simţit bazat?

Într-un comunicat trimis presei, Gino Iorgulescu vorbeşte despre clipe grele prin care trece familia sa şi trimite un mesaj familiei persoanei decedate. E modul său de a cere iertare. E prea puţin, Gino! Nu ai nici acum curajul să admiţi că ai eşuat într-un mod lamentabil în singura profesie unde nu aveai voie să o faci: cea de tată! Vorbeşti de regret. Aminteşti de Dumnezeu. Îţi e teamă că şi fiul tău ar fi putut muri. Sunt cuvinte pe care le-am putea crede şi am putea avea empatie, dar meriţi tu asta?

Ce ai făcut când Mario a fost implicat în dosarul drogurilor? I-ai dat o lecţie? Nicidecum, ai încercat doar să îi scapi pielea! Ce ai făcut când a fost acuzat că a maltratat un om? L-ai dezmoştenit? Nicidecum, ai făcut totul să îi scapi pielea! Ce ai făcut când numele său, al tău adică!!!, a fost alăturat unor interlopi? L-ai tras de ureci? Nu, Gino… Nici asta nu ai făcut.

Ai bani, ţi-a mers mintea şi ai vrut să îi oferi totul. Dar te-ai gândit vreodată cum va ajunge un copil care are Bentley înainte să aibă fire de barbă? A fost un drum cu sens unic. A fost drumul spre pierzanie al unui fiu pentru care tatăl nu a avut, probabil, suficient timp. Sau dacă a avut nu a ştiut cum să îl folosească pentru a-l educa. L-ai făcut să creadă că nimic nu i se poate întâmpla. Că nimic nu îl poate atinge. Că poate merge cu 240 km/h fără să-i pese. Şi acum este în luptă cu moartea, Gino! Sper că va reuşi să învingă şi că va trăi. Nimeni nu merită să moară şi cineva trebuie să plătească pentru moartea acelui om. Acelui tată. Acelui soţ. Acelui fiu. Cine suntem noi să iertăm, Gino? Tu te poţi ierta?

Sursa: Andrei Trifan / Prosport