În UE, egoismul marilor puteri exista din totdeauna, dar abia acum a ieşit la iveală

Criza coronavirusului a scos la lumină ceea ce a existat din totodeauna şi anume faptul că solidaritatea UE este mai mult propagandă, ceea ce contează fiind egoismul. Valuri şi valuri de mesaje liniştitoare şi chiar adormitoare au venit peste România în ultimele decenii cu privire la morala supremă a UE care ne conduce de la Bruxelles spre culmile civilizaţiei şi umanismului. A fost nevoie de un virus cu mortalitate 3 % pentru ca din toată vrăjeala să se aleagă praful şi pulberea. Ce s-ar fi întâmplat cu UE dacă mortalitatea ar fi fost, să spunem, 10 % ? Prefer să las întrebarea fără răspuns şi să dau cuvântul preşedintelui Serbiei, cu declaraţii istorice. (G.S.)

Președintele Serbiei, Aleksandr Vucic:

„Ați înțeles deja cu toții că marea solidaritate internațională, de fapt, nu există. Solidaritatea europeană nu există. A fost doar un basm scris pe o hârtie”.

„Începând de astăzi, după cum știți, nu mai putem importa bunuri, în conformitate cu o rezoluție a Uniunii Europene. Nu mai suntem eligibili să importăm echipament medical din UE, pe motiv că nu le ajunge nici lor. Mi-a venit să sar în sus de indignare! Această hotărâre a fost luată de oameni care ne-au ținut nouă predici că nu ar trebui să cumpărăm bunuri din China. Oameni de peste tot din Europa, care ne-au cerut să ajustăm termenii ofertei în așa fel încât preturile să nu fie principala condiție, deoarece, chipurile, produsele lor din UE sunt de o calitate mult mai bună. Și, astfel, trebuie să cumpărăm totul din UE”, a răbufnit președintele Serbiei.

„Când companiile din UE aveau nevoie de banii Serbiei, ne-au cerut să facem oferte și au acceptat condițiile acelor oferte, astfel încât companiile Europei să obțină bani sârbești. Însă, acum, când suntem la ananghie și în suferință, banii Serbiei nu mai sunt buni. De parcă am fi cerut ceva gratis!”.

„Am trimis o scrisoare specială, pentru că avem nevoi uriașe și multă speranță îndreptată către singurii care ne pot ajuta în aceste clipe grele – Republica Populară Chineză. I-am adresat o scrisoare președintelui Xi, unde m-am adresat lui nu doar ca unui prieten drag, ci ca unui frate. Nu doar al meu personal, ci un prieten și un frate al acestei țări. Cred în prietenul și fratele meu, Xi Jinping, și cred în ajutorul Chinei. Singura țară care ne poate ajuta acum este China”.