E instructiv să îl ascultăm pe Klaus Iohannis atunci când ţine discursuri fiindcă putem înţelege ce îi cer stăpânii lui să ne spună.

Iată, de pildă, discursul rostit la Palatul Cotroceni cu prilejul Centenarului ! Credeţi că nu e important ce ne-a spus ? Vă înşelaţi amarnic, din vorbele preşedintelui aflăm cine trebuie să fim în următoarea sută de ani.

Mai întâi, provoc pe oricine să găsească în acest discurs cea mai mică referire la dezvoltarea economică, la industrie, agricultură turism, cercetare. Absolut nimic despre asta, doar cuvinte vagi despre educaţie.

Preşedintele, în numele celor care l-au urcat în funcţie, ne îmbărbătează să fim demni, să ne reîntoarcem la esențele fibrei noastre naționale, să ne lăsăm inspirați de puterea și viziunea înaintașilor și să ducem mai departe acest prețios tezaur pe care l-am primit. Adică bătai pe umăr, ceva de genul staţi blânzi, români, şi vă va fi bine.

La un moment dat chiar ni se spune să fim harnici şi oneşti. “o țară prețuită în lume pentru oamenii săi harnici și onești,” adică nu cumva să fim inventivi, puternici pe piaţă, şireţi şi duri, dacă vremurile o cer. Nici vorbă despre aşa ceva, hărnicie şi onestitate, atât şi nimic mai mult.

Se aminteşte, direct sau indirect despre valori, cică ar fi doar democraţia şi statul de drept. De acord, dar valori materiale trebuie să avem ? Se pare că nu, cel puţin Iohannis nu face nicio aluzie la aşa ceva.

Pe scurt şi în concluzie, discursul siropos al preşedintelui nostru nu vorbeşte despre Romania First, ci despre o Românie cuminte şi la locul ei.

Dacă Eminescu ne dorea la trecutul mare, mare viitor, Iohannis visează la o Românie ascultătoare care nu iese din vorba stăpânilor și ne spune asta în mod pervers, sub vorbe care sună din coadă.

Gheorghe Smeoreanu