Îmi e atât de drag subiectul acestui articol încât m-am emoționat și risc să scriu prost. Nu contează. Voi povesti.

Într-una din zilele trecute, după – prânz, deschisesem poarta pentru a scoate mașina ca să merg la oraș, când intră în curte, neanunțat, redactorul – șef al revistei ”Argeș”, Leonid Dragomir. Îmi întinde o carte, îl invit la o cafea, zice că se grăbește, dispare.

Rămân perplex fiindcă trebuie spus că dintre toate cadourile pe care mi le poate face cineva, cel mai dulce este o carte și abia pe locul al doilea se găsește sticla de whisky afumat. Un bilet de călătorie în jurul lumii nu voi primi niciodată.

Stăteam în mijlocul curții, ca prostul, cu cartea în mână. Am privit-o și am citit titlul: ”Mircea Flonta/ Filosofia într-o lume pragmatică/ Impresii, experiențe, reflecții / Șase convorbiri cu Leonid Dragomir”.

Leonid Dragomir tocmai se evaporase. Mi-am zis:

E clar, în următoarele două nopți, iar mă voi culca târziu.

Citiți continuarea articolului AICI.