Klaus Iohannis a câștigat marți seara.

A câștigat în fața fanilor.

A pierdut însă în fața electoratului.

Fanii sunt cei o mie, o sută de mii sau un milion care votează cu un candidat în urma unei analize și pe bază de principii. Electoratul îl reprezintă milioanele de alegători care votează în urma unei impresii.

Există oameni incapabili să aibă viziunea numerelor mari, oameni care nu pot gândi sociologic chiar dacă le pui pistolul la tâmplă.

Klaus Iohannis se află printre aceștia.

El e perfect pentru grupuri mici, ale căror membri au timp și chef să îl urmărească atent, dar e inapt pentru grupurile mari, cum ar fi un partid sau un întreg popor, unde oamenii îl percep secvențial și unilateral.

Așa se explică faptul că Iohannis este genial la Sibiu și oligofren când pleacă de acolo.

Oligofren politic.

Marți noaptea, după emisiune, fanii lui Iohannis mă înjurau la greu deoarece am spus că Ponta a câștigat confruntarea. Al nostru a fost elegant, politicos, a fost un om, spuneau ei, în vreme ce Ponta a rămas același politruc toxic.

Fanii aveau dreptate din punctul lor de vedere.

Pentru fani, Iohannis e candidatul ideal.

Nu exclud posibilitatea ca Victor Ponta nici să nu aibă fani adevărați, iar faptul că internetul e dominat de Iohannis pare că-mi dă dreptate.

Ponta este însă politician.

Un politician se adresează milioanelor de alegători.

Fanii urmăresc o confruntare electorală cu creionul în mână, cum s-ar spune. După aceea, postează pe internet comentarii.

Milioanele de alegători urmăresc aceeaşi confruntare secvenţial, în drum spre baie sau înapoi, între două linguri de ciorbă sau după ce şi-au culcat copiii.

Oricare secvenţă a confruntării de marţi arăta un Ponta care îi dădea lecţii lui Iohannis şi un Iohannis care mai mult tăcea.

Cu asta au rămas milioanele de români.

Cu ideea că Ponta e şeful.