Un prieten mi-a semnalat un articol din justiţiarul.ro care are drept subiect istoria săptămânalului Charlie Hebdo. În general, datele sunt cunoscute. Ce m-a şocat, evident, a fost o caricatură cu Fecioara Maria avortându-L pe Iisus.

În această situaţie, mă întreb a nu ştiu câta oară dacă nu cumva cei care spun că sunt Charlie nu s-au grăbit. Identificarea este totală şi, cred, excesivă, fiindcă trebuie să-ţi asumi un întreg Charlie, cu trecutul lui mizerabil cu tot.

Iată textul despre care aminteam.

Știind unii că eu am nas pentru evenimentele controversate, m-au întrebat săptămâna trecută ce părere am despre împușcăturile din Paris. Le-am răspuns că nu mă pot pronunța până nu am mai multe informații, dar că în principiu ar trebui să aplicăm metoda „Cherchez le Juif”. Drept urmare, m-am pus să mă informez și am aflat următoarele despre „Charlie Hebdo”:

În 1960 se înființează revistă lunară „Hara-Kiri”. Caracterizarea data de un cititor: „prost și urât”, a devenit sloganul oficial al revistei.

În 1961 revistă este interzisă.

În 1966 apare din nou.

În 1969 se transformă în săptămânal.

În 1970, după ce a murit Charles de Gaulle, pe vremea cînd se numea „Hara-Kiri”, au făcut mișto pe chestia asta. La fel, au făcut bășcălie și de moartea a 146 de oameni într-un incendiu la o discotecă din Saint Laurent du Pont, sfidînd doliul național al poporului francez. Au fost desfiintați și interziși.

În 1970, cu aceeași sfidare s-au reorganizat și au înființat o nouă revistă, intitulată în bătaia de joc la adresa aceluiași Charles de Gaulle: „Charlie Hebdo”, sfidându-i astfel și pe cei care i-au interzis.

În 1981 revistă sucombă.

În 1992, în urmă primului război din Golf, revistă este reînființată, având un puternic caracter anti-islamic și pro-israelian, promovat de către cântărețul-editor filosemit Philippe Val.

În 2007 au fost condamnați de către Jaques Chirac pentru republicarea celor 12 caricaturi daneze ale lui Mohammed, președintele numindu-le „provocări evidente, orice lucru care poate afecta convingerile altcuiva, în special convingeri religioase, ar trebui să fie evitat” atragându-le atenția că nu este bine să încingă spiritele. Drept răspuns, ei au publicat o declarație a unui grup de 12 scriitori, o avertizare împotriva islamismului. Fiindcă gheșeftul este gheșeft, au vândut 300.000 de exemplare în locul celor 100.000 obișnuite.

În 2007 Philippe Val este dat în judecată de trei organizații islamice, iar doi viitori presdinti evrei, Sarkozy (szarkocsy) și Hollande, vor luă apărarea săptamânalului în numele „libertății de exprimare”, ducând astfel la politizarea procesului. Philippe Val va fi achitat.

În 2008, din nou controverse, Sine, caricaturist cu vechi state de plată este acuzat de antisemitism și concediat. Pentru simplul motiv că a ironizat originea evreiască a lui Sarkozy. Sine dă în judecată revistă și câștiga 90.000 de euro daune.

În 2010 un alt scandal și un proces intentat de o organizație catolică, legat de parafrazarea textului lui Isus: „Lasati copiii să vina la mine”, în sens pedofilic.

În 2011 un alt scandal provocat de ediția „Charia Hebdo” (Sharia este Legea Islamică), înfatișându-l pe Mohammed spunînd „100 de lovituri de bici, dacă nu mori de râs”. În primele ore ale lui 2 noiembrie 2011, biroul ziarului a fost bombardat și site-ul său virusat. De teamă unor viitoare atacuri, site-ul a fost închis.

Restul se ştie.