Acum, in 25 Decembrie 2014, se implinesc 100 de ani de la una dintre cele mai frumoase povesti de Craciun traite de omenire.

Erau anii primului război mondial. Ziua de 24 a contabilizat o pierdere teribila pentru batalioanele din prima linie a Marii Britanii – 86 de morti. Ce a urmat apoi intrece orice imaginatie.

Noaptea de 24 spre 25 a adus un armistitiu spontan pe front, in plin razboi, intre soldatii englezi si cei nemti. Totul a plecat din tabara germana, cand, din transee, focurile de arma s-au oprit si au fost inlocuite de colinde de Craciun. Nemtii cantau „Stille Nacht” („Noapte linistita”, colind german)… iar englezilor nu le venea sa creada ce aud.

„Un soldat german a iesit din transee, a aruncat arma si a venit spre noi. Ne uitam unii la altii, dar nu puteam sa facem nimic. Nu poti sa tragi intr-un om care nu este inarmat”, a povestit ulterior un soldat scotian, martor la acel eveniment.

Din transeele britanicilor a inceput sa rasune „O come all ya faithful” si toata lumea a inteles despre ce era vorba. Rand pe rand, soldatii din ambele tabere au inceput sa se ridice din gropile sapate in pamant si s-au apropiat unii de altii. Armele au fost lasate jos. Si-au dat mana si s-au imbratisat, multi dintre ei au inceput sa planga. Dusmani de moarte in urma cu o zi, nemtii si englezii isi imparteau acum tigarile, mancarea si sticlele de alcool. Era dimineata de Craciun….

Dupa ce s-a luminat, din tabara germana a fost aruncata o minge si soldatii au incins o miuta: „Erau sute de oameni care alergau dupa minge. Fara porti, fara arbitru, fara goluri, nimic din ce stiti despre fotbalul jucat pe stadioanele noastre. Pur si simplu ne bucuram ca putem sa alergam cu totii dupa o singura minge”, a marturisit un soldat britanic din Regimentul Cheshire, Linia Intai.

Daily Mail a publicat recent o scrisoare autentica trimisa de sergentul Clement Baker pe 29 decembrie 1914 rudelor ramase in Ipswich. Scrisoarea a fost gasita din intamplare de unul dintre nepotii fostului soldat de pe frontul Primului Razboi Mondial.

In cele patru pagini trimise acasa, Sgt. Baker explica miracolul vazut cu ochii lui: „S-a apropiat de noi un mesager german, care ne-a spus ca daca nu vom deschide focul in dimineata de Craciun, nu o vor face nici ei. Mai multi oameni de la noi s-au dus sa adune trupurile mortilor de pe camp, pentru a le ingropa”.

„Apoi ne-am ridicat cu totii, au venit si ei si am inceput sa conversam. Ne-am dat mana si ne-am luat in brate. Am facut schimb de tigari si si ne-am dat cate un nasture de la haine ca pe suveniruri. A aparut apoi si o minge si unii au inceput sa joace fotbal. Nu s-a tras deloc in ziua de Craciun. Nici pe 26 nu s-a tras”, le-a povestit Baker celor ramasi acasa.

Aceasta a fost povestea de Crăciun cea mai frumoasă.

Azi, aniversăm 100 de ani de la acea minune.

Să ne bucurăm !