Cu toată părerea de rău, îi anunț pe cei care îmi citeau articolele în ziarul ”Curierul zilei” din Pitești că am decis încetarea colaborării cu această publicație. Evident, renunț și la emisiunile mele de vineri de la Curier TV, precum și la calitatea de invitat în emisiunea doamnei Marilena Barață.

Întotdeauna, când am fost într-o dilemă dacă este bine ori rău să spun ceva neconvenabil, am ales totuși calea transparenței.

Lucrul neconvenabil de spus este că am avut cu amintita publicație un contract care a depășit deja un an, poate chiar un an și jumătate, de când nu mai este achitat. Pentru oamenii care își imaginează că în presa din provincie se vehiculează bani grei, precizez că respectivul contract se ridica la ”fantastica” sumă de 1000 lei/ lunar.

Am facturat, am plătit impozit, în schimb, banii nu i-am primit.

Merită stricată o colaborare pentru niște bănuți ? Da, deoarece în dosul neachitării se ascund disprețul, sfidarea, poate chiar șmecheria, ori cel puțin așa am început să bănuiesc. Fiindcă atunci când nu poți să îți plătești colaboratorii, ori angajații, îi anunți, îți ceri scuze, stabilești termene, nu te faci că plouă.

Știu că poate suna ca nuca-n perete să vin cu citate sfinte, totuși, am unul și nu mă pot abține să nu îl amintesc: ”  Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor”, scrie la Iacov 5.

Acum, pentru a fi coerent până la capăt, trebuie să mă abțin a da lecții cuiva, în fond, viața este aceea care ne aduce pe toți la locul meritat, așadar nu voi insista, nu voi recupera banii pe căi legale, mă voi mărgini să-mi aduc aminte, cu zâmbetul pe buze, proverbul: ”Hoțul cu un păcat, păgubașul cu mai multe”. 

Cele mai bune articole, din punctul meu de vedere, la ”Curierul zilei” le-am scris, cel puțin în ultimii patru ani. Iar emisiunile mi-au marcat zilele de vineri, fiindcă așa e firea mea, să iau în serios lucrurile, mai ales când lucrez pentru altul.

Nu pot spune că nu regret faptul că întrerup această colaborare care își are rădăcinile cu 30 de ani în urmă. Vă dați seama ? O viață de om.

De obicei, când mă apuc de un articol, spun tot, nu rămâne nimic pe dinafară. De data asta însă, nu pot face la fel, aș comite păcatul capital, acela de a deveni patetic.

Acestea fiind zise, îmi anunț cititorii (mulți, puțini, nu contează, fac precizarea asta fiindcă sună cam popos chestiunea cu anunțatul) că iau o pauză de la muncă de minim o săptămână.

Nu am avut concediu din ianuarie 1990.

Să ne revedem cu bine.

Gheorghe Smeoreanu