Premiera piesei mele ”Maria din Mall” a fost unul dintre ultimele spectacole publice dinaintea declarării pandemiei. Piesa s-a jucat o singură dată, cu sala plină și un sfert de ceas de apaluze, la Teatrul ”Ariel” din orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea.

Piesa are ca pretext viața Sfintei Maria Egipteanca, așa cum a fost ea scrisă de Sfântul Sofronie al Iurusalimului, iar printr-un fel de lovitură de teatru am demonstrat că pustiul de nisip este roditor sufletește, în vreme ce adevăratul pustiu – pustiu este cel din Mall.

În urmă cu o lună și jumătate, sensul piesei mele era doar vag bănuit de spectatori, iar aplauzele le-au primit mai ales actorii și imaginile infernare create de regizorul Laszlo Vadas, iată însă că viața socială a mers în direcția arătată de mine.

Nu sunt nici scriitor, nici ziarist, nici psiholog – demograf – teolog, nu sunt nimic, dar în clipa trecătoareîn care am fost dramaturg, atunci când, la sugestia IPS Varsanufie al Râmnicului, am scris piesa, m-am dovedit profet. Desigur, profet a la Monsieur Jourdain.

Am profețit că Mall-ul va fi un pustiu și pustiu a devenit.

Gheorghe Smeoreanu