Ce este, la urma urmei, o campanie electorală ?

Apar pe Fecebook mii de poze înfățișând oameni purtând veste sau tricouri cu însemnele unui partid. Acești oameni merg pe străzi și pe ulițe la întâmplare, bezmetici. Au toți sau aproape toți un aer de entuziasm fad, ca și cum un strat de fard le-ar ascunde plictiseala și neîncrederea în ceea ce fac.

Este de remarcat că majoritatea acestor oameni sunt tineri.

Te întrebi dacă nu ar avea ceva mai bun de făcut. De pildă, să citească ceva despre doctrina partidului pe are îl reprezintă, să scrie un articol cu privire la dorințele celor de vârsta lor, să organizeze o discuție pe o temă dată cu alegătorii.

Mișcarea asta brawniană pe străzi și ulițe nu mi se pare a aduce niciun fel de plus, nici lor, nici celor pe care doresc să îi convingă să voteze cu partidul lor.

Mi se va spune, cu ţâfnă, că în acest fel tinerii socializează, îşi dezvoltă spiritul de echipă, dar se ştie că în aceste grupuri de cultivă mai mult agresivitatea şi intoleranţa faţă de alte idei şi alţi oameni.

În plus, cred sincer că un tânăr capabil, dornic de performanță, va refuza să se înregimenteze în vreuna dintre armatele acestea cu geci și șepci de aceeași culoare. Va prefera biblioteca, munca la calculator, perfecționarea într-o limbă străină sau, pur și simplu, un răgaz de gândire.

A nu se înțelege că refuz ideea unor evenimente care să presupună prezența acestor activiști. Dar una ar fi evenimentul și alta mersul leșinat și bramburit prin cartiere și cătune, numit, cu emfază, campanie door to door.

Iar întrebarea de fond ar fi: asta propune tânăra generaţie României, aşa doreşte ea să ducă ţara pe un drum ascendent ?

Mă îndoiesc profund că aceasta ar fi metoda.