Logo

CERC ALBASTRU PE FOND ALB - 6

Aş vrea să atrag respectuos atenţia cititorilor că Anca Gligor nu trăieşte nici cu conştiinţa, nici cu povara frumuseţii sale, pe care nu ştie să o folosească, suportînd-o doar pe un atavism, acelaşi lucru întîmplîndu-i-se şi cu feminitatea. S-a întîmplat să trebuiască să mă întorc pentru două zile de la Cluj la casa mea aflata la aproape patru sute de kilometri distanţă şi imediat ce am ieşit pe uşă - era noapte - Anca m-a sunat ca să mă întrebe dacă mi-am amintit cum se ajunge la spaţiul de parcare şi am vorbit la telefon, neîntrerupt, pînă acasă, despre diferenţa dintre ea şi unele femei pe care le-am cunoscut. Trebuie să recunosc acum că a fost fabulos să trec prin atîtea oraşe şi intersecţii fără să mă gîndesc unde sînt, cît mai am de mers, concluziile tragîndu-le ( e doar un mod de a spune) abia după ce ajunsesem acasă şi îmi luase o bere din frigider, după aproape cinci ore, în zori. Încerc să-mi amintesc acum de la ce a pornit toată discuţia, probabil de la desele mele observaţii că ea nu îşi expune farmecele, purtîndu-se ca un animal de povară care duce în spate, inconştient, saci cu nestemate.

- Asta trebuie să mi-o explici a spus ea, nu cumva m-ai făcut măgar sau alt animal ?

- Dacă nu te mai răsfeţi atît, ca să mă poţi înţelege ,îţi explic, iar asta am spus-o pentru ca era evident că ea se bucură presimţind că i se va spune ceva frumos despre fiinţa ei şi emitea acele sunete pe care le auzisem şi cînd dormea, un fel de scîncet de lupoaică, numai că dacă în somn scîncetele ei sînt întotdeauna triste, de data aceasta erau vesele, nerăbdătoare. Tu, de pildă, i-am spus, nu priveşti niciodată în jur să vezi dacă eşti la rîndul tău privită, ceea ce e de mirare, fiindcă majoritatea femeilor şi poate şi mulţi bărbaţi procedează astfel. (Se auzi un scîncet înalt, apoi încă unul, mai scurt şi mai grav, semn că pînă aici totul e limpede.) Am mai observat că deşi ai destui bani cît să îţi cumperi cîte o bijuterie pe săptămînă, nu porţi decît un singur inel şi acela atît de subţire încît te miri că mai stă pe deget, în plus, te rog să observi că de firav ce e s-a şi îndoit. (Scurt scîncet grav, semn că a luat aminte).Ar mai fi şi chestiuni legate de tabieturile tale feminine, de faptul că nu te priveşti în oglindă, nu foloseşti rimeluri, machiaje, ca şi cum nu ai vrea să adaugi nimic chipului tău, de teamă să nu deranjeze, să nu se remarce printre celelalte chipuri ale oamenilor. "De asta te porţi astfel ?" "Cine poate ştiiii ?" Cînd spunea asta era clar că e o problemă serioasă, pe care o accepta şi la care se va mai gîndi. Apoi, nu ai niciodată aerul acela de femeie care pe de o parte se vrea dorită, pe de altă parte avertizează că dispreţuieşte să fie privită cupid, iar ca un corolar, nu e nicicînd mulţumită, nici dacă e preţăluită din ochi, nici dacă nu e, ceea ce le provoacă celor mai multe o stare de permanentă agitaţie, mentală şi motorie, puah.(Scîncet înalt: s-a întîmplat ceva ?) Nu, totul este în regulă, doar că mă enervez pe măsură ce îţi spun toate astea, fiindcă tu nu şti ce înseamnă cochetăria, observaţiile despre observaţiile altora, remarcile venite înainte să apară obiectul remarcii, supărările anticipate, atitudinea rezervată fără motiv şi dezinhibată fără cauză,tu parca n-ai fi femeie, poate nici nu eşti, ar trebui să se inventeze pentru tine o expresie speciala, aşa cum poate strămoşii tăi aveau, cu siguranţă, cîte una pentru iepurele care fuge sau iepurele care stă pe labele dinapoi şi aşa mai departe.

Trecusem de Alba Iulia cînd am început să îi compar comportamentele sale şi numai ale sale, mă refer la cele perfect intime, cu cele ale altora, scîncetele se sucedau în cascadă, nici nu mă mai străduiam să le înţeleg, să le traduc, mi se păreau însă voioase, era clar că Ancăi îi plăcea ceea ce îi spuneam. În esenţă, era vorba despre faptul că aşa e firesc, să faci dragoste precum respiri, fiindcă numai în anumite patologii se recomandă tehnici de respiraţie sau la antrenamentele sportivilor de performanţă, pe cînd noi, cei mulţi, nu avem nevoie de asta. Şi nu avem nevoie - iar tu bine faci că ai înţeles şi mă determini şi pe mine să am certitudini - nici de suspansul acuplarii în locuri devenite proverbiale precum liftul, bucataria, duşul, plaja, nici de alte multe semnale care fac din patul iubirii un fel de gară de triaj, cu multe semafoare, macazuri, steguleţe, zgomote de fiare lovite şi ţipete de sirenă. În propria ta viaţă, spre deosebire de multe alte vieţi, toate aceste întîmplări seamănă cu ridicarea velelor albe ale unei corabii zvelte, în întîmpinerea vîntului bănuit şi nimic mai mult, iar cînd corabia alunecă şi alunecă din ce în ce mai rapid, poate chiar foarte periculos, apare la orizont, mai devreme sau mai tîrziu, ţărmul promis, întotdeauna altul, nedescoperit, sălbatic, virgin. Aşa e firesc să fim, doar aşa scapăm de ruşinea de a ne acupla cu infinită trufie, una mai mare decît a celor mai din adîncuri viermi oceanici.

Ajunsesem la Piteşti deja, se luminase puţin, aveam gura uscată de la ţigări şi braţul stîng amorţit de cît strînsesem telefonul în pumn, în spasmele ce probabil mi-au însoţit retorica. Anca emitea un fel de sunet cald ca vîntul de primăvară, un sunet continuu, de înalţime medie, pe care probabil numai eu îl auzeam, chiar şi prin telefon, de la patru sute de kilometri depărtare. Nu sînt foarte sigur pe ceea ce afirm acum dar sunetul acela e probabil semnalul ei de mulţumire pentru că aflase despre ea lucruri pe care nu le ştiau şi nu le înţeleseseră decît, cu treizeci de ani în urmă, propriile-i ursitoare.

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.