Logo

PALIMPSEST - 1

Îmi este destul de limpede că viaţa mea sentimentală a fost una biblică şi scripturistică într-un mod pe care îl voi explica imediat, înainte să apuce vreunul dintre voi să vorbească de blasfemie. Mai întîi, a fost Cîntarea Cîntărilor, ca şi în viaţa voastră, prieteni, numai că această perioadă la mine s-a prelungit mult, excesiv,maladiv pînă la cenestopatie. Ieşeam dintr-o adolescenţă tîrzie marcată de lecturi pantagruelice şi, cum vă spuneam altădată, lipsite de îndrumarea unui maestru, cînd o durere în dreptul inimii începu să devină din ce în ce mai sîcîitoare şi cu atît mai paradoxală cu cît făceam sport, în prima divizie de altetism a ţării, ca să nu mai vorbesc despre tenisul de cîmp, una dintre marile mele plăceri. Cum îmi închipuiam că în Bucureşti e nevoie de relaţii pentru a consulta un cardiolog bun (în paranteză fie spus, eram sigur că am nevoie de un transplant de cord) m-am dus să o rog pe asistenta de la cursurule mele de psihopatologie, pe frumoasa Irena, o brunetă extrem de feromonală, scundă dar bine proporţionată, a cărei carnaţie se intuia a fi un pic fanată, în sensul cel mai apetisant, de marile ei căni de cafea şi rafinatele lecturi lacaniene, de pachetele de ţigări proletare şi nopţile de amor în compania celui mai bun specialist în testele Szondy şi Rorsach al ţării, despre care tot în treacăt aş aminti că mă îndrăgostisem cu un an înainte prin transfer freudian, mă jucasem de-a psihoterapia şi mă fripsesem crunt, aşadar m-am dus să o implor să mă prezinte unui specialist, nu de alta dar eram, nu-i aşa, un cardiac pe cît de tînăr, pe atît de dovedit. Irena, care ştia cam cum stau lucrurile, care intuise că eram un virgin răscopt, mi-a făcut în vreo două ceasuri protocoalele celor două celebre teste de psihologia profunzimilor amintite mai sus şi, privindu-mă în ochii mei albaştri-verzui ca lăturile de peşte, mi-a spus: "Dacă tot te-ai apucat de fumat, cafele, de nopţi pierdute, adaugă şi nişte vin. Mergi aşadar în oraşul tău natal, cumpără trei pachete de ţigări tari, trei sticle de vin negru, greu - de fapt nişte mahoarcă îţi dau eu, iar vinul tocmai l-am primit ieri de la părinţii unui nevrotic obsesivo-fobic, cum naiba de s-or îmbolnăvi ăştia la ţară de aşa ceva nu pricep - şi culcă-te cu femeia cea mai frumoasă pe care o şti. Dar cea mai frumoasă dintre toate. Iar dacă apoi vei mai avea dureri cardiace, îţi dau eu inima mea să ţi-o pună în loc, facem schimb, pe bune, nu te mai uita aşa la mine, fugi." Am luat aşadar vinul şi mahoarca şi m-am dus în privincia mea, unde după o gîndire de peste opt ore am ajuns la concluzia că femeia cea mai frumoasă pe care o ştiu este fosta mea profesoară de desen, Dumnezeule mare şi bun, simţisem o dată fluturaşi în stomac văzîndu-o cum vine şi cum trece, ştiţi vorba mea, a naibii, face cît zece. Numai că pe vremea aceea nu ştiam ce e cu fluturaşii, crezusem că e vreo disfuncţie de-a trupului meu pe care recunosc că nu mi-l cunoşteam foarte bine. Iată-mă, deci, pe la miezul nopţii, căutînd blocul şi apartamentul doamnei profesoare, explicîndu-i apoi minuţios (nu cum vă spun vouă acum) că e o chestiune de viaţă şi de moarte să bem acel vin şi să fumăm acele ţigări împreună, ceea ce s-a şi întîmplat, miraculos, pentru că tocmai se pronunţase divorţul ei şi fiindcă aşa mă născusem eu, un retardat erotic cu noroc la dame. Glumesc ? Cred că...mai vedem. Din acel moment nu m-a mai durut niciodată cordul pînă în zilele noastre, mai ales că fusese vindecat cu mahorcă şi vin, deci nu are cum să-i facă rău că l-am alimentat astfel şi în următorii treizeci de ani. Dar ridicaţi mîna şi spuneţi-mi unde rămăsesem, a, desigur, la Cîntarea Cîntărilor care a durat pînă la descoperirea Viţelului de Aur, dar ce Viţel, fraţilor, cu coarne poleite din belşug şi braţele de dinapoi, dacă îmi daţi voie să spun aşa, tari ca piatra, nărăvaş ca un pui de taur, Viţel pervers căruia îi plăceau numai jertfele inverse, cu o mai fi şi asta, nu ştiu. Pînă aici mi-a fost, fiindcă devenisem idolatru fanatic şi Viţelul mi-a dat o copită aurită drept în gură pentru că fumul jertfelor mele era prea mirositor a tămîie,de fapt o vrăjală, pe cînd lîngă alte corturi mirosea a sînge ars şi carne strivită.

Apoi a urmat perioada creştină, cu multe profetese (femininul de la profeţi, să nu spună doamnele feministe că e interzis profeţilor să aibă menstruaţie)care ameninţau cu mari cutremure, inundaţii şi molime, care au şi fost, de altfel, însă vorbeau şi despre venirea cuiva în viaţa mea, a cuiva mesianic, izbăvitor, care nu va fi răstignit pe cruce, fiind însăşi fiinţa respectivă cruce de carne aprinsă pe care de bunăvoie îmi voi dori aşezarea. A fost apoi şi Ioana Botezătoarea, o profesoară tocmai de la Ploieşti, să trăieşti, care deja ţipa la mine: păcătosule cel de peste fire, smereşte-te, cutremură-te, cazi cu faţa în ţărînă, fiindcă nu mai e mult şi carnea ta va tremura ca frunza plopilor, sîngele tău se va rupe ca iarba mîncată de cea mai frumoasă iapă a lumii, cu trei stele în frunte, mari albastre, mistuitoare ! Şi s-a-plinit vremea.

 

Iar acesta este un palimpsest, fiindcă am răzuit pielea ei de iapă hrănită cu zer din eter de hieroglifele încurcate ca sîrma ghimpată desenate acolo de ultimului ei bărbat, scriind:

Dragă A.G., sãruturile pe care le-am dat altora au fost corãbii pe stînci. Sãrutul nostru va fi o mare plutind pe altã mare. Acum, nu ştim nimic despre asta. Buzele tale au rãdãcini adînci. Buzele mele sînt ninse de zãpezi murdare. Sã nu ne facem iluzii, gura îmi este plinã cu cadavrele multor cuvinte. Gura ta abia acum naşte un sunet înãbuşit din faşã. Sãrutul acela va fi precum întîia joacã a unor pui de animale vînate. Va fi apoi ca prima ploaie peste o iarbã speriatã de atîta cîmpie. Va deveni speranţã rãnitã, renunţare cruţatã, cãlãu sinucis. În miezul lui se va gãsi iertarea mea cã exişti şi acuzaţia ta cã mai sînt. Sãrutul acela va fi ca o luptã a taţilor noştri şi ca o împãcare a mamelor. E încã în munţi sãrutul nostru, abia l-a nãscut o lupoaicã flamîndã. Acum porneşte fiara la vînãtoarea cea cruntã. Pe foştii noştri iubiţi îi cautã şi cu sîngele lor hrãneşte odrasla. Va creşte sãrutul sãlbatic şi necruţãtor, apoi va coborî din pãduri. Îl vom aştepta sã ne sfîşie. Martiri ce se roagã în genunchi, fericiţi. Semnat: Gheorghe.

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.