VAMA VECHE ține cu Wittgenstein, 2 MAI ține cu Socrate
- Written by Gheorghe Smeoreanu
- Category: Blogu’ lu’ Smeo
Mâncam o înghețată la Mangalia când o veche prietenă mi-a zis pe messenger-ul de la Facebook precum că aș face bine să scriu mai des mici eseuri, deoarece față de articolele mele politice nu are niciun interes.
Fiindcă sunt băiat ascultător și, în plus, ador să le fac pe plac prietenilor, iată-mă cu laptopul în față pe tarasa Micului Golf de la 2 Mai, încercând să leg câteva idei sincere într-un text care să nu fie mai mare de șapte sute de cuvinte.
Dragă Simona, află despre mine că sunt bine, sănătos și am găsit răspunsul la întrebarea veche de două milenii și jumătate că de ce a acceptat Socrate să bea cucuta, procedând la un fel de suicid, din moment ce discipolii îi aranjaseră evadarea.
Te rog să remarci faptul că în viziunea mea Socrate s-a sinucis, iar sentința primită în urma procesului intentat de numiții Meletos, Anytos și Lycon nu a fost decât un pretext pentru a-și lua viața.
De ce și-ar fi luat-o ?
De ce nu ?
Cunoașterea e inutilă, cum ar zice J.-F. Revel, iar conștiința, o fundătură, din moment ce tot ceea ce știi este că nu știi nimic.
Când întreaga ta viață te vezi nevoit să apelezi la Demonul de pe urmăr pentru a opta și a decide, nu găsești nicio deosebire esențială între cupa de cucută băută la închisoare și cupa de vin pe care ți-ar putea-o da statul în Pritaneu.
Totul e absurd, desigur, acesta este mesajul acelei rugăminți adresate lui Criton să nu uite să-i dea din partea lui un cocoș lui Asclepyos.
Ce cocoș, care cocoș ?
Zici că e o replică din Cântăreața cheală.
Totuși, vor spune amicii tăi de la Vama Veche, Socrate s-a ocupat cu maieutica, a căutat sensuri, nu nonsensuri, a fost un patriot, un luptător, un apologet al legii, nu i-au plăcut cinicii și i-a spus unuia că îi vede deșertăciunea prin găurile cămășii.
Dacă vrei să fii pozitiv și să scapi rapid de subiect, gândești așa și cu asta, basta.
După opinia mea însă, Socrate a încercat întreaga viață să fie băiat bun din lene, în fond totul îi era pe cât de egal, pe atât de indiferent, lucru sesizat de cei care au votat pentru condamnare.
Un Socrate abulic, un fel de Pierde Vară grec, eu asta văd în personajul lui Platon.
Evident totuși că îl iubesc pe acest om și înțeleg de ce l-au iubit ciracii lui. Era al naibii de simpatic.
Nu se știe ziua în care s-a născut Socrate, dar bag mâna-n foc că era în Zodia Fecioarei, prea despica firul în patru, prea era obsesiv de riguros, prea era, cum se spune, fixist.
Era precis Fecioară, ca mine, apoi semănăm și pentru faptul că îl băga pe Alcibiade sub masă, putea să bea fără să se facă muci.
Omul era enervant pentru toată lumea în afară de Platon și gașca. Și cum să nu enervezi din moment ce îi pui pe toți să urce pe scară pentru ca apoi să o scuturi ? Cum să nu exasperezi arătând că nimic nu e cert, că sub fiecare vorbă se cască o prăpastie ?
Nu avea talent, dacă ar fi avut, se făcea poet, nu sofist.
Te-am plictisit ?
Probabil.
Voi, ăștia de la Vama Veche, dacă ar fi să filosofați v-ați referi la alte subiecte.
Vama Veche ține cu Wittgenstein, 2 Mai ține cu Platon.
Aș vrea să închei aici, mă duc să beau o bere și să mă uit la Campionatul European, dacă pe vremea lui Pericle ar fi existat fotbalul, sunt sigur că Socrate ar fi fost microbist dintr-un fel de disperare, de teamă că orice idee seamănă cu un bondar legat cu ață care zboară în cerc.
Doar ceva să-ți mai spus și anume că de curând, într-o noapte, recitind Charmides, m-a cuprins o tristețe uriașă.
Să nu știi tu nici măcar ce este înțelepciunea, să nu știi tu nimic, decât că nu știi nimic ?
Poate nici asta să nu știi, adică faptul că nu știi.
Bullshit !
Hai la bere !
Gheorghe Smeoreanu
