Nu spun că aș fi uitat de faptul că suntem, eu și ai mei, muritori, dar pandemia mi-a spus acest lucru verde în față. Recunosc că nu prea îmi convine să aflu că ne poate cineva sufla moartea în gură de la doi metri, dar asta este situația.

Primul obicei care mi s-a perturbat a fost acela de a citi zilnic, de a citi între patru și zece cărți în fiecare lună. Nu cred să mai revin vreodată la acest obicei, fiindcă după ce afli că moartea e după colț, ai și alte lucruri de făcut.

Pe această chestiune cu cititul aș insista un pic. Cred că în viață nu trebuie să faci excese, nici măcar de lectură. Pe de altă parte, e clar că niciodată nu ai citit de ajuns. Și atunci ? Atunci, aplici măsura care există în toate lucrurile.

Ideea este că nu trebuie să îți faci idol nici din cititul cărților fiindcă idolii nu sunt buni. Să nu îți faci idol nici din Sfânta Scriptură.

Dacă nu îți faci idol din citit, din meditație, din gândire îți poți face ? Nu, nici din așa ceva, am stabilit că idolii nu sunt buni.

Dar din iubire ? Hopa, aici e aici, la prima vedere, dar la a doua, se rezolvă. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți e dumnezeiesc, dacă îl iubești mai mult e idolatrie.

Pandemia mi-a spus că am o biblioteacă un pic cam mare și o viață un pic cam scurtă. Aflat la răscrucea drumului dintre librărie și pădure, nu voi mai ezita să aleg pădurea. Când voi fi la răscrucea dintre citit și vorbit, nu voi ezita să aleg vorbitul. De altfel și Platon zicea că ideile lui cele mai profunde nu le-a putut așterne în scris.

Dar cu scrisul, cu scrisul cum rămâne ? Rămâne cum am stabilit, fără idoli.

Pandemia ar trebui să ne spune că dacă nu ne taie cineva voia, precum o taie starețul călugărului, trebuie să ne-o tăiem noi nouă înșine, pe cât putem.

Recuperăm un pic din felul de a fi și de a muri al celor care, în mii de ani, au făcut să fim ceea ce suntem. Înapoi la Kant, dar mai ales, mai ales la strămoși. Ce corect știau ei să moară !

Nu, nu mai știm să murim corect.

Gheorghe Smeoreanu