Idolatria îmbracă diferite forme, chiar dacă un sfânt ne-a avertizat încă din secolul al IV-lea să nu ne facem idol nici măcar din Sfânta Scriptură.
Una dintre atitudinile promovate în artă, chiar în arta de cea mai bună calitate, este atitudinea idolatră faţă de persoana iubită. Normal, fiindcă arta are nevoie de conflict, de dramă, de tragedie. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi este justa măsură, iar dacă îl iubeşti mai mult decât pe tine însuţi faci un pas spre idolatrie şi nenorocire.
Nu îmi explic foarte bine din ca cauză un exces de iubire devine mai periculos chiar decât lipsa iubirii, dar în mod sigur aşa stau lucrurile pe toate planurile iubirii, nu doar în plan erotic.
Cred că pentru a avertiza asupra pericolului iubirii idolatre a fost inclusă „Cântarea Cântărilor” în canonul biblic. Aici, lauda iubitei şi a iubitului e deplină, dar nu depăşeşte niciun moment justa măsură, ceea ce e de luat aminte.
A iubi fără să idolatrizezi e o artă o vieţii, singura care poate zămisli iubiri împărtăşite.
























Lasă un răspuns