Ce înseamna să fii un om frumos ? Greu de spus, fiecare are definiţia lui.

 

Dar cum te poţi apropia de de condiţia omului frumos ? Iată o întrebare dificila.
Propun o rezolvare apofatica.

 

Un om frumos nu poate fi un ignorant. Ne amăgim cu ideea ca toţi suntem la fel, că frumuseţea e undeva, nu ştim nici noi unde. Frumuseţea e în spirit, niciunde altundeva. Cine nu are un spirit superior şi nici dorinţa de a-l avea, acela este un ignorant.

 

Iar ignorantul este, prin definiţie, rău.

 

De ce este ignorantul rău ? Explic imediat.

 

Mai întâi, fiindcă el nu vede lumea, ci doar o umbră a ei. Apoi, fiindcă ignorantul ignoră. Ce ignoră ? Valori.

 

El e rău fără să vrea, e rău fiindcă e confuz. ŞI cu cât se zbate mai mult în ignoranţa sa, cu atât i se pare că este nedreptăţit şi, implicit, persecutat.

 

Iar asta îl face o fiară.

 

Ignorantul e o fiară.

 

Ar trebui să ne fie milă de cel nu percepe valori universale ca de un orb. Totuşi, nu ne va fi chiar atât de milă, din păcate. Considerăm că orbul e orb, iar ingorantul e ignorant fără să vrea.

 

Greşită ipoteza.

 

Igonoranţa este o boală ca oricare alta. Nici orbul nu vrea să fie orb, nici ignorantul, ignorant.

 

Apare însă o problemă.

 

Orbul îşi percepe orbirea, iar ignorantul nu îşi percepe ignoranţa.
De aceea orbul poate fi bun, iar ignorantul este, de obicei, rău.

 

Cum însă nici orbul, nici ignorantul nu sunt orbi şi ignoranţi cu voia lor, singura atitudine firească este compasiunea.

 

Orbului, i-o putem arăta, fiindcă ne va mulţumi.

 

Cine arată ignorantului compasiune, greşeşte. De ignorant trebuie să îţi fie milă fără să i-o spui.
Dacă i-o spui, te va zdrobi, fiindcă el nu crede că e ignorant. Se va întoarce, ca un taur, împotiva ta.

 

Nu-i da aşadar ignorantului nicun bănunţ fiindcă te va urî pentru asta.

 

Mă veţi întreba, firesc, cum identificăm ignorantul.

 

Explic imediat dar vreau să nu le fie cu suparare celor ce au citit pana aici.

 

Ignorantul nici nu citeşte cărţi, nici nu îşi dă seama ce pierde. Din vreme în vreme, mimează cititul, vai mama lui. Ignorantul nici nu ascultă muzică adevărată, nici nu-l interesează vreo altă modalitate de cunoaştere a lumii, precum filosofia, psihologia, teologia, fizica sau matematica.

 

Ignorantul îşi este suficient sieşi.

 

Orbul, cu care făceam o paralelă, se roagă pentru vedere, ignorantul nici măcar nu se roagă pentru cunoaştere.

 

Rămâne doar ca noi să să ne rugăm pentru ignorant.

 

Ignorantul care îşi ignoră ignorarea nu poate fi un om frumos.

 

E un rebut uman.

 

Să ne rugăm pentru el.