Cred că teatrele mici de provincie ar trebui să se profileze pe dramaturgia contemporană românească şi să lase în pace clasicii. Numai că se formează un fel de găşti pline de ifose care nu se simt bine decât dacă se dedau la Shakespeare, Moliere sau Mrozek. Închipuiţi-vă că eu aş transforma gazeta „Criterii politice” într-una de analiză geopolitică, numai aşa, ca să mă dau mare.
Citiţi „Filosofia lui nu” de Gaston Bachelard, care se găseşte în librării, mai ales de la pagina 129 înainte. Sunt chestiuni foarte interesante de epistemologie şi pedagogie tratate simplu şi convingător.
Lasă un răspuns