Într-un mod cu totul neaşteptat, reîntoarcerea mea la Vâlcea, într-un proiect de presă interjudeţeană, a fost primită de cel mai bun prieten al meu la început cu oarecare rezervă, apoi cu ironie, după care au urmat răceala, apostrofarea şi, în fine, atacul mediatic. M-am trezit înjurat în ziarul lui Petre Tănăsoaica, la început de însuşi directorul lui, apoi de redactorul-şef. Anturajul a privit uluit, crezând că am spus şi eu ceva rău, că am dat prilejul unui scandal, numai că, de data asta, nu doar că m-am ferit de orice urmă de dispută cu Petre Tănăsoaica, dar i-am şi laudat ziarul cât am putut, sperând să reuşesc anularea unui gest pe care îl simţeam plutind în aer.

Cel mai bun prieten al meu din toate timpurile s-a arătat, la început, tolerant când „Criterii politice” s-a extins şi în Vâlcea, privind doar cu superioritate demersul meu şi subliniindu-mi, ori de câte ori se ivea ocazia, că tot ce scriu a fost deja scris, că nu cunosc dedesubturile politicii din zonă, că el stapâneşte judeţul din punct de vedere mediatic şi, ca atare, posedă un fel de întâietate când e vorba de a scrie despre oameni precum Roibu, Cîlea, Grigorescu şi toţi ceilalţi care formează elita politică şi administrativă. Oricum, Petre nu era foarte speriat, ştiind că nu am forţa economică necesară să fac un cotidian şi nici nu am acest gând. Ironia s-a transformat în pusee de ostilitate când am început să realizez o emisiune politică la TV Etalon. Era în derulare campania electorală din toamna trecută şi prietenul meu mă suna să-mi spună despre majoritatea invitaţilor din acele emisiuni că sunt nişte tâmpiţi şi să îmi sublinieze că parlamentari vor ieşi numai cei pe care îi sprijină el, pe baza unor contracte de 20-30 de mii de euro. Mi-a fost jenă să îl contrazic, cu toate că nu văd cum ar fi un jucător politic foarte important un ziar care, în cele mai bune zile, vinde probabil vreo 700 de exemplare. Desigur, au ieşit parlamentari şi unii care nu i-au dat bani lui Petre, iar ceilalţi l-au plătit cu mult mai puţin. Am fost chiar îngrijorat de starea megalomanică a acestui om şi i-am sugerat că este bine să rămânem cu picioarele pe pământ.

Am preluat, apoi, managementul celei mai mari televiziuni din zonă, cu acoperire naţională, VTV. L-am invitat pe Petre la emisiuni, l-am lăsat să primească bani pentru punctele sale de vedere, am spus de zeci de ori că ziarul său este cel mai bun din judeţ. Am realizat totuşi şi am difuzat clipuri în care am transmis mesajul că VTV este cel mai puternic mediu de informare. Nici nu are cum să fie altfel, la gradul de acoperire, la dotarea, la dinamica pe care le are această televiziune. În acel moment, Petre Tănăsoaica a luat foc, m-a atacat cu mâna lui şi ,apoi, şi-a pus angajaţii să mă atace. Prietenul meu nu a rezistat ideii de competiţie. Mi-a reproşat că aş fi zis că îl voi depăşi pe piaţa presei locale, că ziarul său nu va mai fi lider în media zonală, că el îşi va pierde statutul de clasic în viaţă al presei valcene. Nu făcusem acest lucru, dar o fac acum.

DA, CRED CĂ PRIETENUL MEU PETRE TĂNĂSOAICA NU MAI ESTE, CUM SE CONSIDERA, „PRIMUL JURNALIST AL VÂLCII” ŞI NICI ZIARUL SĂU NU SE MAI AFLĂ PE PRIMUL LOC ÎN MASS-MEDIA JUDEŢULUI, MAI CRED CĂ NICI MĂCAR LOCUL AL DOILEA NU ÎI MAI APARŢINE, EXISTÂND ÎN VÂLCEA ZIARE ŞI ZIARIŞTI EXCELENŢI CARE PERFORMEAZĂ DE LA O ZI LA ALTA. UNDE SE SITUEAZĂ ACUM VTV ŞI UNDE MĂ PLASEZ PE MINE ÎNSUMI ? VTV ŞI SUBSEMNATUL REPREZINTĂ, CRED, MAI MULT DECÂT ACEL COTIDIAN DE 700 DE EXEMPLARE. IAR DACĂ ACELA A FOST LIDER DE PIAŢĂ, ÎNSEAMNĂ CĂ LIDERUL S-A SCHIMBAT. ATÂT ŞI NIMIC MAI MULT.

Este acesta un scandal ? Cine ştie, poate că este. Cert este că mă apăr. La fel de cert este că nu îmi este ruşine de Petre Tănăsoaica să îi spun că într-o competiţie profesională cu mine nu doar că pierde dar se şi uzează, într-atât de rău încât îl vor depăşi mulţi dintre cei pe care îi consideră scoşi din joc.

Ar fi lipsit de fair-play să nu spun că am câştigat lupta cu prietenul meu şi fiindcă VTV are o dotare de excepţie şi două milioane de familii care sunt abonate şi la acest post de televiziune. Dar şi când aveam un simplu ziar bilunar reuşeam să editez articole care mişcau multe lucruri în zonă, câtă vreme „Viaţa Vâlcii” mergea din inerţie.

Ar mai rămâne să mă întreb dacă s-a terminat o prietenie. Da, s-a terminat. În urmă cu peste zece ani, am fondat „Viaţa Vâlcii” alături de Petre Tănăsoaica. Apoi, m-am retras de la acest ziar şi l-am lăsat să îl conducă şi să îl stăpânească singur. Este indamisibil ca un angajat al ziarului pe care l-am conceput , l-am finanţat şi l-am condus la început 50% să mă atace astăzi, la ordinul celui în favoarea căruia am cedat procente şi putere. Gratis, ca între prieteni.

Apropo de presa scrisă, „Criterii politice” va avea, din nou, o ediţie printată şi va fi pe piaţă în Argeş, Vâlcea şi Olt.