Spre deosebire de mulţi colegi din presă, cred că românii şi-au găsit, în sfârşit, omul providenţial care să îi conducă spre un viitor românesc.

Mă refer, evident, la Victor Ponta.

La o privire atentă şi lipsită de prejudecăţi, Ponta arată exact ca portretul robot al Românului Neaoş:

E miştocar, se dă în stambă, se leagă permanent de cineva, e încrezut, n-are onoare, îi place să fie în centrul atenţiei, fură, chiuleşte şi se scandalizează.

-Ce e, domne, lasă, domne, rezălvăm, domne, suntem buni, domne, lasaţi-mă-n pace, domne, ăia sunt nebuni, domne !

Parcă îl auzim vorbind pe însuşi Românul Neaoş.

Dacă vă uitaţi atent la Ponta, veţi observa că, în pofida costumului şi a cravatei de la gât, pare că se află permanent în şlapi şi în pantaloni scurţi.

Când merge la Bruxelles sau la Beijing, ai impresia că se duce în Piaţa Matache să ia o sticlă de lapte pentru maică-sa.

Dacă România ar vrea să fie cu adevărat o ţară europeană, Victor Ponta ar fi doar o tânără speranţă pentru funcţia de preşedinte de scară de bloc.

După cum ştim, Victor Ponta este prim ministru.

După cum la fel de bine ştim, România este, pur şi simplu, altfel.

A-l critica pe Victor Ponta pare să fie un act de trădare naţională. Este ca şi cum ai îndrăzni să critici însăşi chintesenţa poporului român.

Care dai în Ponta, mă ?