O informaţie umoristică, de ultimă oră, imi spune că Anca Gligor cea reală, persoana, nu personajul de roman, foloseşte romanul „Însemnări din casa ei” , încă nepublicat pe hîrtie, ci doar pe net, pentru a se prezenta în lumina lui în faţa actualului iubit, înlocuitorul lui Florian Silişteanu. Vă închipuiţi cît m-am amuzat. Să iei un text literar şi să îl foloseşti pe post de afrodisiac nu e la îndemîna oricui. Desigur, netul fiind democratic, orice text poate fi utilizat după bunul plac al utilizatorului, doar că pe mine unul m-a distrat la culme informaţia. Şi acum, ca autor, ce să fac ? Să îi spun omului aceluia că e un cititor prost, parcă nu mă lasă inima, în fond, fiecare citeşte în cheia sa personală. Să îi retrag Ancăi Gligor drepturile de…personaj literar ? Asta chiar că nu se poate, e dreptul ei, îl foloseşte cum vrea, dacă eram fabricant de tampoane şi nu scriitor, nu o puteam împiedica să folosească tampoanele mele. Trebuie să recunoaşteţi că oricine în locul meu s-ar fi prăpădit de rîs, ceea ce mi se întîmplă chiar în momentul cînd scriu aceste rînduri. Evident că în măsura în care voi descoperi ce minuni e mai întîmplă cu cartea mea,încă înainte de a ieşi de sub tipar, vă voi ţine la curent. N-a zis Terentiu „habet sua fata libeli” ? Parcă s-ar fi referit la romanul meu „Însemnări din casa ei”. Staţi pe aproape, bagă peşte !