Sincer, nu ma asteptat ca ziarul sa-mi dedice un editorial, pe care imi permit sa-l reproduc integral, pentru aceia dintre dumneavoastra care nu au reusit sa-l citeasca. Cu ce v-am deranjat, domnule prefect? Nu stim cine este domnul Mircea Margarit si nici nu cred ca redactorii cotidianului Viata Vilcii l-au deranjat vreodata cu ceva. Nu ne intereseaza despre cine scrie, nu la modul ca nu-i citim articolele ba chiar i le citim si unele ni s-au parut foarte interesante ci pur si simplu este dreptul dumnealui sa scrie ce vrea si despre cine vrea. Ca domnia sa are o rafuiala personala cu editorul sef al cotidianului nostru, este din nou problema dinsului sau, mai bine spus, a dinsului si a domnului Petre Tanasoaica. Nu stim insa de ce si-a facut un obicei din a comenta cu rautate si, uneori, atac la persoana unele stiri date de redactorii cotidianului nostru. Nu sustinem ca nu gresim, pentru ca cine nu munceste nu greseste. Insa ne asumam greselile si incercam sa le indreptam pe cit putem. In urma cu doua sau trei zile am constatat cu surprindere ca domnului Mircea Margarit nu i-a placut o stire publicata de noi despre prefectul Petre Ungureanu si a considerat dumnealui ca acea informatie, preluata dintr-un comunicat Econtext nu suntem singurul ziar care foloseste, cu citarea sursei, comunicatele Econtext are un substrat. Nu, domnule Margarit, stirea nu are nici o alta interpretare si nici nu credem ca s-a gindit cineva din Vilcea sa-i dea un alt sens. Toti vilcenii stiu ca prefectul Petre Ungureanu are o sotie avocat ce cisstiga foarte bine, toti stiu ca atunci cind a fost numit in functie avea o firma de avocatura renumita si din care isi asigura un trai mai mult decit decent. N-am vrut sa insinuam nimic si stirea respectiva a fost scrisa de cea care semneaza in acest colt de pagina si care isi asuma informatia, nu si rautatile pe care le insirati dumneavoastra nu de Mihaela Belet, la care va referiti fara gentilete, macar asa, ca este o domnisoara. Cu tot respectul, pentru ca sigur aveti ani in fata noastra si de experienta si de viata va spunem ca v-ati inselat. Il rugam, insa, pe prefectul Petre Ungureanu sa ne spuna si noua daca si-a angajat un altfel de purtator de cuvint care sa ne traga la raspundere pentru ceea ce scriem noi despre dumnealui. Noi stim ca are un consilier care se ocupa de imaginea sa si daca se considera lezat de vreo informatie publicata de Viata Valcii ne poate trimite un drept la replica, precizari, orice fel de comunicat si il asiguram ca va fi publicat. Nu credem ca redactorii ziarului nostru l-au „deranjat” in activitatea sa de prefect, ba din contra, au achiesat la parteneriatul pe care ni l-a solicitat la inceputul mandatului si au incercat sa fie cit mai obiectivi. Ne-ar fi placut sa va intrebam personal, dar pentru ca lucrurile au denaturat deja, va asteptam, domnule prefect, sa ne spuneti public, noua, redactorilor, cu ce v-am deranjat.(Gabi Bercea)Stimata domnisoara Bercea si aici imi cer iertare pentru greseala savirsita fata de domnisoara Belet, careia i-am atribuit gresit articolul Prefectul, in topul datornicilor si codas la venituri salariale editorialul dumneavoastra contine si adevaruri, dar si afirmatii false, asupra carora imi permit sa va atrag atentia mai jos, tocmai pentru ca, asa cum intuiti, am ani (si nu putini) in fata voastra, redactorii Vietii Vilcii, ani din care mai bine de 15 i-am petrecut in presa scrisa, audio si online. Am fost redactor sef la Curierul zilei, am infiintat si am condus o vreme Ziarul de azi, cu banii altora, dar cu stiinta mea, mi-am risipit banii pe un ziar al meu, Schimbul trei, am fost lector asociat la Facultatea de Jurnalism de la Constantin Brincoveanu, am condus postul de radio Muntenia FM. Va spun lucrurile astea si imi pun si fata linga articol nu din orgoliu. Vi le spun ca sa raspund frazei de inceput a editorialulul si ca sa intelegeti ca, macar in mintea mea, am toata legitimitatea sa comentez, uneori cu rautate, recunosc, articolele de presa care, in forma sau in fond, nu sint, zic eu, ceea ce ar trebui sa fie. Apoi: nu am nici un fel de rafuiala personala cu domnul Petre Tanasoaica, cu care nu am vorbit niciodata, activitatea sa in presa argeseana fiind deja incheiata in momentul in care, in 1996, am renuntat la catedra de franceza-engleza de la Liceul Colibasi, ca sa ma fac ziarist la Curierul zilei. Daca i-am reprosat ceva, asa cum se vede din articolele mele care il privesc, a fost, pe de o parte, faptul ca nu-si informeaza cititorii si, pe de alta parte, faptul ca face mult prea dese si mult prea mari greseli de cultura generala. Am scris ca de la un fost director de ziar catre un actual director de ziar, iar domnul Tanasoaica nu este singurul director de ziar caruia sa-i fi dedicat un articol sau mai multe. Apoi: prefectul Ungureanu nu m-a angajat sa-i apar imaginea din ziare. Articolul pe care l-am incriminat abordeaza gresit sau, mai degraba incomplet o informatie care cuprinde cifre.Uite, ca de la un fost lector de jurnalism, catre un jurnalist tinar, reiau ideea:Acele cifre, salariul, respectiv datoriile prefectului, nu spun nimic in sine. O informatie care contine cifre trebuie sa le coreleze, sa le prezinte intr-un context, din care cititorul sa inteleaga semnificatia si rostul lor in acea stire.Un exemplu: in 2010, in Rominia au murit pe sosele 4.235 de oameni (nu stiu daca au fost atitia, dar ca exemplu, merge). O asemenea informatie nu ne spune nimic, daca nu o prezentam intr-un context. Au fost mai multi morti in 2009? Mai putini? Dar acum trei ani? Fenomenul e in crestere sau in scadere? Ne ingrijoram sau ne bucuram? Sint intrebari minime pe care ziaristul trebuie sa presupuna ca si le va pune cititorul si e misiunea lui de ziarist sa lase cit mai putine lucruri nelamurite. Asadar, fara un context minim, o cifra nu-i spune cititorului nimic, asa cum mie, cititor al Vietii Vilcii, nu mi-au spus nimic nici salariul, nici datoriile prefectului Ungureanu. Lucrurile astea le-am explicat, de fapt, in articolul meu si ma mir ca, in loc sa fie interpretate ca o lectie de presa fara plata, au fost considerate comentarii facute cu rautate si atacuri la persoana. Apoi: lipsa contextului minim ii lasa cititorului latitudinea sa interpreteze cum vrea el informatia.Ca idee, un cititor nu din Vilcea (vezi articolul O maimuta fara coada ii raspunde unui fraier cu cioc) m-a tratat drept idiot, cretin si dobitoc ca nu m-a dus gindul ca semnificatia articolului e ca Ungureanu ia spaga! Asadar, iata dovada ca articolul a fost scris prost, din moment ce autorul s-a gindit la una, iar cititorul s-a gindit la cu totul altceva!Un asemenea articol este fundamental gresit, pentru ca autorul nu poate, dupa publicarea textului lui, sa se duca la fiecare cititor acasa si sa-i explice ce a vrut, de fapt, sa spuna. Intentia trebuie sa fie clara din articol, nu din amendamente, de altfel imposibil de adus textului. Apoi: o observatie pe care i-am facut-o si lui Petre Tanasoaica. Ziarul vostru, daca v-ati ostenit sa-l puneti pe Internet, trebuie sa fie inteligibil pentru toti cititorii din toata lumea! Asadar, nu toata lumea stie ce e sotia prefectului si citi bani cistiga, ca sa inteleaga ca articolul nu e un atac. Asta trebuia sa spuneti dvs., domnisoara, sa inteleaga lumea larga ca prefectul isi plateste imprumutul nu cu spaga, pentru ca din salariu nu poate, el fiind codas la venituri! Uite ca ala de la Pitesti a zis ca e vorba de spaga! Repet, nu sint purtator de cuvint al prefectului si nu scriu ca sa-l apar. La fel as fi scris si daca in locul lui, pe prima pagina se afla Ion Cilea, cu salariu si cu datorii, nu cu 400 de kilometri de asfalt! (Chiar, o fi mult, o fi putin 400?).Cred ca titlul editorialului ar fi trebuit sa fie Cu ce v-am deranjat, domnule Margarit?Recunosc insa ca numele meu nu le spune nimic cititorilor Vietii Vilcii, pentru care, si asa, editorialul e oarecum obscur. Ma gindeam ca domnisoara Bercea ar fi trebuit sa-i indrepte pe cititori catre articolul care a provocat editorialul, sau macar sa dea citeva citate reprezentative, ca sa inteleaga lumea despre ce se vorbeste. (Asta pentru ca tot vorbeam despre articole care au nevoie de amendamente). Nu stiu daca prefectul s-a deranjat in urma articolulului domnisoarei Bercea si chiar sint curios ce va raspunde. Pe mine sper ca e clar ce m-a deranjat si, o data cu intreaga mea simpatie pentru tinerii lui Petre Tanasoaica si pentru eforturile lor de perfectionare, trebuie sa le atrag atentia, totusi, ca efortul nu este suficient, daca nu e si indreptat incotro trebuie. Mai cu binisorul, mai cu prajina lunga, este exact ceea ce incerc eu sa fac, nu numai cu Viata Vilcii, ci si cu alte ziare din „raza de actiune a macaralei”. A bon entendeur, salut!
























Lasă un răspuns