Făra îndoială Isus a fost un copil inteligent, asta reiese şi din numeroasele texte ce vorbesc despre el.

Minunile făcute de Isus în copilăria sa apar în mai multe texte apocrife, cu anumite adăugări şi schimbări, însă ele lipsesc din evangheliile canonice. În acestea Isus dispare pe la vârsta de 12 ani, după ce predică în Templu şi reapare la vârsta de aproape 30 de ani, când a fost botezat de Ioan Botezătorul.

Copilăria sa poate fi găsită în Evanghelia lui Pseudo-Toma. Nu ştim dacă acestea relatează adevărul, cert este că toate scrierile despre Isus referitoare la copilăria acestuia au fost declarate apocrife şi nu au fost acceptate.

Evanghelia lui Pseudo-Toma relatează multe întâmplări din copilăria lui Isus, care nu sunt incluse în Evangheliile canonice.

În “Evanghelia lui Pseudo-Toma” sau “Povestirile lui Toma” găsim parcă un alt Isus. Acest text enumeră o serie de minuni pe care Isus le-ar fi făcut în vremea copiăriei sale.

Evanghelia lui Pseudo-Toma relatează o întâmplare pe când Isus avea cinci ani:

“Copilul Isus, pe când avea cinci ani, se juca după ploaie în albia unui şuvoi: aduna apele murdare în câteva gropi şi le limpezea cu un singur cuvânt poruncitor. Frământând apoi cu mâinile noroiul moale a plăsmuit douăsprezece vrăbii. A făcut aceasta într-o sâmbătă. Mai mult copii se jucau împreună cu el. Un iudeu care a văzut că Isus se juca în ziua de sabat a alergat şi l-a pârât tatălui său zicând:

– Iată, fiul tău se joacă la pârâu. A făcut douăsprezece păsări de noroi, profanând ziua sabatului.

 Iosif veni la pârâu şi văzându-l pe Isus începu să-l certe: 

– De ce faci în zi de sabat ce nu este îngăduit? 

Dar Isus, lovindu-şi palmele una de cealaltă, strigă vrăbiilor de noroi: 

-Luaţi-vă zborul! 

Şi păsările au bătut din aripi şi s-au îndepărtat cu mare larmă.

Iudeii care erau de faţă s-au înspăimântat. Apoi au mers şi au povestit mai marilor lor isprava lui Isus.”

Când un alt copil îi tulbură apa cu care se juca, Isus îl uscă asemenea unui copac – ceea ce va face mulţi ani mai târziu cu pomul fără rod, probabil singurul act de “cruzime” al vârstei adulte.

Aceste întâmplări ce-l descriu pe Isus ca pe un mic vrăjitor cu cunoştinte de Kabbalah şi alchimie, ce poate da viaţă păsărilor din lut, dar care şi omoară copii nevinovaţi, pot fi o sursă pentru cei în căutare de senzaţional. Interesant este faptul că toţi marii fondatori de religii – deşi el se pare că nu şi-a dorit să se enumere printre ei – au coagulat în jurul lor o serie de tradiţii cu mărturisiri fabulatorii, în cadrul cărora însuşirile personajului principal sunt exacerbate.

Pe un alt copil, care îl îmbrânceşte în fugă, îl blesteamă, iar copilul se prăbuşeşte mort. Părinţii, care vin să se plângă blajinului Iosif de cruzimea lui Iisus, rămân aproape imediat orbi. Nici Iosif, care îl mustră, nu scapă de ameninţări :  “Oare nu ştii că sunt al tău ? De ce mă superi? ”

 Învăţătorii care încearcă să îl înveţe tainele literelor sunt înmărmuriţi în faţa înţelepciunii lui Isus, dar un dascăl ce îndrăzneşte să îl lovească moare în clipa următoare. Chiar dacă îi iartă la un moment dat pe cei căzuţi “sub puterea blestemului” sau, textul nu ne spune dacă şi cei morţi au fost înviaţi. 

Un Isus straniu, crud, violent în puterea sa nelimitată, un Mântuitor care se joacă la vârsta copilăriei cu puterea ce i-a fost dată. Înţelept, ştiind că este un învăţător şi că va trebui să îi mântuiască pe ceilalţi, nu ezită să îi pedepsească însă cu cruzimea unui copil.

Aceste fapte aveau mai târziu să-i provoace probleme, din ce în ce mai mulţi oameni îl doreau mort. Mai târziu Isus va fi dus, alungat din Egipt.

Tot în această evanghelie, Isus îi ţine lui Zaheu  ”care încercase să-l înveţe literele alfabetului ” o predică cel puţin ciudată, şi este arogant cu învăţătorul.

Restul Evangheliei după pseudo-Toma (a nu se confunda cu Evanghelia după Toma) este o înşiruire de minuni realizate de Isus în primii ani ai vieţii sale. Personajul Isus cel crud dispare în ce-a de-a doua jumătate a evangheliei, lăsând loc celui cu iubire pentru oameni, care le câştigă iubirea prin miracolele sale.

Isus învie un copil care căzuse de pe acoperiş, învie un tăietor de lemne, îl vindecă pe Iacob (probabil este vorba de fratele său) după ce acesta fusese muşcat de o viperă, învie un copil răpus de o boală, învie un zidar ce murise în timp ce îşi construia casa.

Evanghelia lui Pseudo-Toma este destul de ciudată, în prima parte prezentându-ne un Isus crud şi nemilos, ca mai apoi acesta să devină unul milostiv, care-şi ajută aproapele.

Să fie oare adăugări din mituri şi legende iudaice, sau din alte apocrife creştine?

Sursa: www.descopera.org