Motto: „Statul de drept este acea situaţie în
care conducătorii unei ţări acceptă şi respectă
ordinea de drept (legea) care i-a precedat”.
FRANCIS FUKUYAMA
Evenimentele din data de 10 decembrie 2013 (supranumită „Marţea neagră”!) au avut darul să surprindă opinia publică naţională şi pe cea internaţională. Vă reamintesc că este vorba de adoptarea de către Camera Deputaţilor – în calitate de cameră decizională – a unor proiecte de legi prin care se dezincriminau unele infracţiuni pentru parlamentari.
Autoscoţându-se din categoria „funcţionarilor publici” şi din cea a „funcţionarilor”, politicienii „scăpau” de posibilitatea de a fi traşi la răspundere penală pentru comiterea unor infracţiuni, precum: sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuzul în serviciu contra întereselor publice, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, conflictul de interese, nedenunţarea unor infracţiuni, omisiunea sesizării organelor judiciare etc. (care pot fi comise ca „funcţionar public”). Acestora li se adaugă altele, pe care politicianul le poate comite ca „funcţionar”, precum: luarea de mită, primirea de foloase necuvenite, falsul material în înscrisuri oficiale, fals intelectual!
După o clipă de descumpănire, instituţiile de drept (C.S.M., Î.C.C.J., D.N.A.), unele personalităţi recunoscute pentru autoritatea morală şi profesională pe care o reprezintă, au exprimat public opinii prin care considerau respectivele măsuri legislative ca fiind un nou pas spre instaurarea unui regim care ignoră drepturile şi libertăţile democratice, prin care se urmăreşte „(de)servirea” cu prioritate a obiectivelor unei camarile preocupată doar de protejarea propriilor sale interese. S-a accentuat ideea că modificările adoptate prin vot aduc atingere obligaţiilor internaţionale asumate prin documentele la care România este parte, prin care ne-am angajat să prevenim şi să combatem corupţia, indiferent de palierul de manifestare.
Au urmat comunicate ferme emise de cancelariile diplomatice ale unora dintre statele care sunt garante ale încercării de înlocuire a simulacrului românesc de democraţie (mimată de aproape toate guvernele postdecembriste) cu un regim stabil, care să asigure funcţionarea statului de drept. Note diplomatice prin care au fost condamnate ferm încercările repetate ale deţinătorilor actuali ai puterii de a favoriza o minoritate interesată doar de adoptarea unor … măsuri legislative favorabile doar atingerii obiectivelor acesteia.
SE IMPUNE O EXTREM DE SUMARĂ DISCUŢIE DESPRE STATUL DE DREPT. Alăturarea, nu întâmplătoare, a celor două noţiuni, presupune armonizarea şi echilibrarea raporturilor dintre aceste două componente sociale, în sensul asigurării domniei legii, adică a supremaţiei ei absolute, doar în scopul apărării drepturilor şi libertăţilor individuale.
Altfel spus, STATUL DE DREPT ÎNSEAMNĂ ACEL REGIM (politic) ÎN CARE PUTEREA STATULUI ESTE LIMITATĂ DE CĂTRE DREPT. Stat de drept este atunci când „organele statului nu se pot sustrage, în activitatea lor, exigenţelor dreptului”.
Asociind cu acceptarea ca truism a faptului că drepturile şi libertăţile naturale ale omului sunt imprescriptibile de către stat (sunt valabile pentru totdeauna) şi inalienabile de către titularul lor (nu pot fi înstrăinate), noţiunea de stat de drept face ca statul să fie limitat de ceea ce este natural în drept, adică de individul uman.
CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, revizuită, consacră statul de drept ca valoare supremă: „ROMÂNIA ESTE STAT DE DREPT, DEMOCRATIC ŞI SOCIAL …” (art. 1 alin. (3)). Actul naţional fundamental defineşte astfel teoretic corect acest concept politico-juridic. Numai că şi drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenţii! Astfel că, de la teoria dreptului, (în care statul de drept este definit drept o „formă a regimului democratic de guvernământ, din perspectiva raporturilor dintre stat şi drept, dintre putere şi lege, prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii” (I. Ceterchi, I. Craiovan)), până la practică, în concreteţea vieţii politice româneşti, se alege praful!
Şi în loc ca statul român să fie şi să rămână garantul libertăţilor şi drepturilor noastre individuale (prin instituţiile şi mecanismele care ar trebui să asigure conformitatea normelor inferioare cu cele superioare), asigurând astfel concretizarea drepturilor garantate formal prin Constituţie, cu o frecvenţă alarmant de mare, din primele zile ale guvernării useliste, majoritarii s-au năpustit împotriva statului de drept, administrându-i lovituri repetate, cu riscul asumat de a-l deturna de la menirea sa legală. Punându-l în slujba unor interese de castă, ale îmbuibaţilor fără justă cauză, îmbogăţiţi fraudulos în nesfârşiţii ani ai periodei de tranziţie! Pseudo politicieni care, deşi aflaţi la guvernare, simt că braţul lung al legii îi poate înhăţa şi din spatele imunităţii parlamentare! Pe care mulţi şi-au dorit-o şi au plătit-o scump, nu pentru a umple cămara noastră cu binefaceri, ci doar pentru a încerca să se salveze pe ei.
Şi atunci se pun pe căutat şi găsit „alifii” legislative care să îi cureţe de toate păcatele activităţii lor politico-economice. Din acest motiv – pe fondul conceptului (abil întreţinut) de reformă permanentă – la noi, „numai boii de la jug nu visează noaptea să intre în istorie reformând Constituţia, propunând vreo lege sau măcar o amărâtă de ordonanţă de urgenţă” (Alina Mungiu-Pippidi, Pentru cine bat clopotele (I)).
Aşa că, avem stat de drept doar atunci când autorităţile manifestă respect faţă de vechea lege, „aceea care nu le place. Dacă aceea e respectată, avem stat de drept” (Ibidem). Dacă nu o respectă, trageţi d-stră concluzia ce avem. Sau, constataţi doar ce simţiţi pe propria piele, atunci când intraţi în contact cu legea sau cu instituţiile care îşi justifică existenţa doar pentru slujirea exclusivă a propriilor noastre interese!
STATUL ÎN CARE DREPTUL DEVINE UN SIMPLU INSTRUMENT DE LEGITIMARE A PUTERII, NU ESTE STAT DE DREPT!
ATUNCI CÂND DREPTUL ESTE SUPUS INTERESELOR PUTERII ŞI NU ÎŞI MAI JOACĂ ROLUL DE APĂRĂTOR al drepturilor şi libertăţilor individului ÎN FAŢA ABUZURILOR UNEI PUTERI CORUPTE, NU MAI PUTEM VORBI DE EXISTENŢA STATULUI DE DREPT.
DOAR STATUL CARE ÎŞI RESTRÂNGE TREPTAT PUTEREA ÎN FAVOAREA INTERESULUI GENERAL, CREÂND UN SISTEM DE DREPT ÎN CARE NICIUN CETĂŢEAN NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE, POATE DEVENI UN STAT DE DREPT.
Faptele din 10 decembrie 2013 sunt destul de bine cunoscute. Camera Deputaţilor a adoptat două proiecte de lege prin care modifica articolele din Codul penal care reglementează răspunderea penală a unor categorii de demnitari. Conform legii penale, infracţiunile de luare de mită şi primirea de foloase necuvenite se înfăptuiesc de „funcţionar”, iar cea de conflict de interese poate fi comisă de „funcţionar public”. Deoarece legea nu distinge (şi bine face!) între persoanele care deţin aceste calităţi, oricine desfăşoară activităţi de interes public poate deveni subiect al infracţiunii de conflict de interese (fără a conta statutul profesional al persoanei care comite o asemenea faptă), parlamentarii s-au „scremut” să găsească o soluţie legislativă prin care să se „scape” de tragerea la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de conflict de interese. Asta pentru că, în sensul art. 147 alin. (1) raportat la art. 145 din Codul penal, şi ei sunt consideraţi „funcţionari publici”!
Modificarea „salvatoare” (făcută de deputaţi) urmărea ca pentru această infracţiune să nu mai poată fi trase la răspundere decât persoanele care „exercită atribuţii de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă şi o fişă a postului semnate cu o instituţie din cele prevăzute la art. 145 Cod penal (cele două condiţii sunt cumulative)” (Cristi Dănileţ, Despre supra-imunitate, aşa cum a fost ea votată pe 10 decembrie 2013).
Altfel spus, conform modificărilor aduse, în această categorie a persoanelor care pot fi trase la răspundere pentru infracţiunea de conflict de interese ar continua să se afle numai profesorul, paznicul, agenta de curăţenie, bucătăreasa, grefiera etc. (care încheie cu angajatorul un contract individual de muncă şi fişa postului), urmând să fie excluşi magistraţii, parlamentarii, miniştrii, prefecţii, primarii, consilierii judeţeni/locali etc. Care nu au contract de muncă sau fişa postului! Dar care ocupă funcţii şi desfăşoară activităţi în instituţiile unde se produc cele mai multe conflicte de interese (mai ales la achiziţiile publice)!
Adăugând că în aceeaşi şedinţă Camera Deputaţilor, printr-un alt proiect de lege, a introdus un nou alineat la art 147 (în care – la alin. (1)-(2) – sunt definite noţiunile de „funcţionar public” şi „funcţionar”) din Codul penal, prin care exceptează de la prevederile art. 147, pe lângă calităţile/funcţiile despre care am făcut anterior vorbire, şi „persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat …”, înţelegem mult mai bine (sper!) ce calibru avea glonţul care a trecut pe lângă … urechea fragilei noastre democraţii originale!!!
După ce ne-am lămurit cum e cu semnificaţia reală a modificărilor aduse Codului penal (adoptate pentru a asigura o veşnică umbrelă de protecţie furilor cu ştaif şi teşchereaua plină prin „inginerii” şi „manopere” ilegale), să încercăm să vedem ce „urme” scrise lasă posterităţii zilele de 9-10 decembrie 2013.
A trebuit să aşteptăm ceva vreme până când au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea a II-a, stenogramele şi minutele acelor şedinţe.
Stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 10 decembrie s-a publicat în data de 19 decembrie 2013. Imaginaţi-vă sala de şedinţă plină de deputaţi dornici să servească (la două mâini!) justa cauză a interesului lor de … castă!
Condusă de onorabilul VALERIU ŞTEFAN ZGONEA, şedinţa a avut o încărcată ordine de zi în care, la grămadă, au fost strecurate şi asemenea … delicatese. Precum „Pl-x 467/2012”, aşa cum era codificată „Propunerea legislativă pentru modificarea art. 253¹ din Codul penal”, lege organică, având „trei amendamente admise”. Invitat să prezinte raportul, NICOLAE CIPRIAN NICA, vicepreşedintele Comisiei juridice a Camerei, le-a spus deputaţilor doar că: „ SENATUL, în calitate de primă Cameră sesizată, A RESPINS PROPUNEREA”, că „MODIFICAREA PROPUSĂ VIZEAZĂ EXCEPTAREA MANAGERILOR INSTITUTELOR DE CULTURĂ CARE SUNT ŞI ARTIŞTI, INTERPREŢI, AUTORI PRIVIND CONFLICTUL DE INTERESE”, că „în urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei adoptarea Propunerii …, cu amendamentele admise”, precizând şi că la „dezbaterile” din Comisie „au fost prezenţi 22 de deputaţi din cei 27 de membri ai Comisiei”. Şi gata!
Constatând că nu există „dezbateri generale”, dl. VALERIU ŞTEFAN ZGONEA, preşedintele de şedinţă, a supus votului „AMENDAMENTELE ADMISE”.
Cităm din stenograma publicată în Monitorul Oficial, doar pentru a înţelege cum se „pritocesc” legile în Parlament, astfel încât unii dintre „aleşi” să poată pretinde că … nu s-au prins!
„ – Primul amendament admis.
Obiecţii, comentarii?
Nu sunt.
Aprobat.
Amendamentul 2 admis.
Obiecţii, comentarii?
Nu.
Aprobat.
Amendamentul 3 admis.
Obiecţii, comentarii?
Nu.
Aprobat.
MERGE LA VOTUL FINAL”.
Asta a fost tot! Tratament nedureros, deoarece nu s-a înregistrat nimic în stenogramă! Niciun strigăt de protest, nicio reacţie de împotrivire! Nimic, nimic!
Şi s-a trecut la „PL-X 162/2012, tot lege organică”, aia DE AMNISTIERE A UNOR INFRACŢIUNI ŞI DE GRAŢIERE A UNOR PEDEPSE! Examinată de membrii Comisiei juridice în şedinţa din seara zilei de 9 decembrie (câtă operativitate şi cât interes pentru soarta aleşilor … reţinuţi sau/şi deţinuţi!), care au hotărât cu majoritate de voturi (4 voturi împotrivă) să adopte propunerea legislativă, „cu amendamentele admise …”. Luând cuvântul, ADRIAN GEORGE SCUTARU a comunicat punctul de vedere al grupului parlamentar al P.N.L.: „această lege considerăm că nu este oportună în acest moment şi, în consecinţă, Grupul parlamentar al P.N.L. va vota împotrivă”. Punct de vedere susţinut şi de liderul de grup al P.P.-D.D.
Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, s-a trecut la adoptarea, pe rând, a celor … 23 de amendamente! Admise toate fără niciun fel de „obiecţii” sau „comentarii”! După care şi acest proiect „MERGE LA VOTUL FINAL”.
Trebuie să precizăm că toate aceste documente (proiecte de legi, amendamente admise, rapoarte etc.) le sunt distribuite tuturor parlamentarilor la casetele acestora. Că acest lucru se întâmplă câteodată cu întârziere, că aleşii nu au efectiv când să parcurgă zeci sau sute de pagini (câte au documentele de care dispun pentru o singură şedinţă), nu este problema noastră.
Ar face bine să nu mai caute scuze. Dacă nu pot, să plece! Să practice meseria aia pe care pretind că o cunosc. Şi care i-a propulsat în legislativ! Precum GHEORGHE COMAN, deputat P.C. de Buzău, cel care are meseria …. „AUTO”! Se jena prost.. distinsul parlamentar să recunoască faptul că era … şofer!
Nu trebuie să stai nu ştiu câţi ani prin Parlament ca să înveţi ce presupune „meseria” asta să faci! Ce să faci dacă marea majoritate a „aleşilor” au cu totul alte meserii decât cele care ar trebui să fie reprezentate prioritar acolo!? Ce meserie şi ce competenţe avea GIGI BECALI!? Ce „meserie” au majoritatea inginerilor ajunşi acolo, tocmai pentru că au rămas fără … MESERIE!? Ce meserie au pseudo contabilii/economiştii care au pus pe butuci şi care au prăduit ce mai rămăsese din economia socialistă, care nu au niciun fel de pregătire pentru administrarea altui tip de relaţie economică!?
După o bine meritată pauză, LA VOTUL FINAL, dl. ZGONEA A SUPUS APROBĂRII, în procedură de urgenţă, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 253¹ din Codul penal, adoptată cu „266 de voturi pentru, 6 abţineri şi 32 de voturi împotrivă”!
Înainte îi anunţase pe deputaţi că fuseseră adoptate decizii importante de către Comitetul liderilor grupurilor parlamentare care, printre altele, decisese şi „scoaterea de pe ordinea de zi a poziţiei 22, cu privire la amnistiere”, veste primită de asistenţă cu …. aplauze (aşa cum s-a reţinut în stenogramă).
Dac-ar fi fost numai atât, înclinam să-i dau dreptate deputatului vâlcean TRAIAN DOBRINESCU cel care, după ce a dat cu secreţiile nazale în felul naţional de mâncare (cu sau fără cârnaţi!), prin felul jenant în care a încercat să-şi justifice votul din acea şedinţă, dându-se public de ceasul morţii că el (şi alţi „cirezişti” ca el!) nu au ştiut ce votează, că timpul scurt de care au dispus, că încrederea neţărmurită în priceperea colegilor jurişti etc. etc., l-au/i-au făcut să voteze aşa cum au votat! Ca nişte … vaci (autocaracterizarea îi aparţine)!
ÎN REALITATE, LUCRURILE AU STAT CU TOTUL ALTFEL. PENTRU CĂ NU TOŢI DEPUTAŢII AU VOTAT CONFORM SPIRITULUI DE TURMĂ. Au fost unii care au ignorat comandamentele politice/partinice. De exemplu, deputaţii GHEORGHE UDRIŞTE şi ADRIAN GURZĂU (de la P.D.L.) au votat pentru modificarea Codului penal, iar Dinu C. GIURESCU (de la P.C.) a votat împotrivă! Deputatul DRAGOŞ IONEL GUNIA (P.D.L.) s-a abţinut de la vot.
Motiv pentru care, în şedinţa din 16 decembrie 2013, Colegiul Director Naţional al P.D.L a hotărât suspendarea din partid a celor 3 (pentru o perioadă de 3 luni) şi schimbarea liderilor de grup din cele două camere.
În rest, nimic. Decât „accidentarea” grosolană, cu intenţie şi în văzul lumii, a luptei anticorupţie. S-ar putea să se fi săturat şi ea de atâtea contre şi să ne lase de izbelişte!
Am aşteptat să fie publicată şi „SINTEZA LUCRĂRILOR COMISIILOR CAMEREI DEPUTAŢILOR” (din perioada 27.XI-12.XII. 2013), pentru a avea posibilitatea completării acestui tablou. S-a întâmplat abia în 17 ianuarie 2014 (în Monitorul Oficial, Partea a II-a, nr. 1/C, p. 1-48). Am crezut că din acest document pot afla mai multe despre cele întâmplate în şedinţa (şedinţele?) din 9 decembrie a Comisiei juridice (lucrările au început la ora 16,30 printr-o şedinţă comună cu Comisia pentru drepturile omului; ulterior, pe ordinea de zi a Comisiei juridice s-au aflat … 53 de iniţiative legislative).
Din „Sinteza” lucrărilor Comisiei juridice am mai aflat doar că „la punctul 6 al ordinii de zi, (Propunerea pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea …, Pl-x 162/2013), în urma examinării iniţiativei …, membrii comisiei, … au hotărât, la propunerea domnului deputat Nicolae Ciprian NICA, vicepreşedinte al Comisiei juridice, cu majoritate de voturi, (4 voturi împotrivă–Grupul parlamentar al PNL), adoptarea Propunerii legislative privind modificarea …, cu amendamentele admise”!
La punctul 7, la propunerea aceluiaşi soldat credincios al P.S.D.-ului, Comisia a hotărât „cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea Codului penal … (Pl-x 467/2012; fond), cu amendamentele admise”!
Am mai observat că în sumarele consemnări făcute la cele două puncte de pe ordinea de zi, nu apare numele preşedintelui comisiei, deputatul P.C. LIVIU BOGDAN CIUCĂ, deşi acesta a condus şedinţa alternativ cu deputatul NICA!
Probabil că LIVIU BOGDAN CIUCĂ (discipol fidel al lui Felix, motanul pecist) a avut mari emoţii în legătură cu hotărârea pe care urma să o adopte comisia (dacă să propună sau nu plenului Camerei Deputaţilor adoptarea celor două Propuneri legislative!), deoarece are şi el un dosar de cercetare penală la D.N.A. (pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni)!
De altfel, PE ROLUL INSTANŢELOR DE JUDECATĂ SE AFLĂ ÎN CURS DE JUDECARE SAU ÎN EXECUTARE A PEDEPSELOR UN NUMĂR DE 28 DE PARLAMENTARI, ÎN CAUZE INSTRUMENTATE DE D.N.A.
Aşa că să nu ne mirăm prea tare de ce declara GEORGE CRIN LAURENŢIU ANTONESCU atunci când ŞI-A ASUMAT PUBLIC ACEASTĂ MODIFICARE a Codului penal: „Este foarte corectă. Ce abuzuri poate să comită un parlamentar!?” Chiar aşa!
Dacă adăugăm că la lucrările Comisiei au participat parlamentari cu experienţă în sforăriile procedurale şi mare notorietate (precum EUGEN NICOLICEA), nu ar mai fi multe de spus.
Doar că MODIFICĂRILE S-AU ADOPTAT PE 10 DECEMBRIE, ZIUA MONDIALĂ A DREPTURILOR OMULUI (pe 10 DECEMBRIE 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)!
Zi în care „aleşii neamului nostru” s-au preocupat exclusiv de asigurarea drepturilor lor şi de cele ale oamenilor din neamul lor!!!
Aţi priceput cât de „finuţ” lucrează băieţii? Nu lasă niciun fel de urme!
Dacă te prinzi, bine! Dacă nu, salutare ş-un praz verde!
Ce atâta democraţie, ce atâtea drepturi şi libertăţi!?
Ce să facă votanţii noştri cu ele!?
Oricum, ceilalţi nu se pun!
Conform regulii de aur a democraţiei originale, trebuie să se supună majorităţii!
Adică nouă!
Ce atâta tura-vura!
Haideţi să le-nchidem gura!
P.S.: Dacă am fi singuri pe lume, ne-ar hali ăştia pe nemestecate!
Noroc că deşi minoritari, toţi cei cărora li se mai învârt neuronii pe orbită şi care sunt încă animaţi de o brumă de curaj civic, au ales varianta să nu tacă.
Şi să încurce astfel jocurile nocturne ale unei jalnice majorităţi.
De care, curând, se va vorbi numai la trecut.
Şi nu de bine.
27 ianuarie 2014
TIBERIU M. PANĂ
Ilistrația: http://www.dailybusiness.ro/
Lasă un răspuns