RECOMANDAREA CONSILIULUI U.E. pentru ROMÂNIA – „VICTORIA” INCOMPETENŢEI GUVERNAMENTALE?!

În contextul celor întâmplate în zilele din urmă în plan sportiv, nu putem să nu valorificăm prilejul pentru a constata din nou, ca fiind aproape un dat care ţine de “genetica fiinţei neamului” nostru, tendinţa de a transforma orice înfrângere într-o glorioasă victorie.

Lucrurile nu au stat dintotdeauna aşa. Până în secolul al XIX-lea, când trezitorii conştiinţei naţionale au constatat că nu prea aveau ce/câte victorii româneşti să (pro)slăvească, pentru a le conferi aura de exemplaritate pentru contemporanii lor lipsiţi de orice trăire a continuităţii credinţei în existenţa şi în ei a genei ancestrale a vitejiei şi biruinţei, bieţii cronicari medievali încercau să consemneze cu o demnă resemnare toate înfrângerile pe care ni le administrau alţii sau noi înşine. Având puţine de zis despre mult mai puţinele victorii.

Şi astfel, ca urmare a dorinţei unora de a ne conferi statutul de „naţiune modernă”, animată de simţăminte patriotice, din ciuca bătăilor (întrerupte rar de câte-o victorie nesemnificativă), ne-am trezit împopoţonaţi cu panaşul eroilor mitologici care îi puneau şi ţineau pe toţi la respect, regimurile care s-au succedat de atunci în România (de la democraţie la totalitarism), educând generaţii după generaţii într-un asemenea crez.

Până când concretizarea tendinţelor de integrare economică a lumii în care trăim şi transformarea acesteia într-un sat global ne-au obligat să constatăm că nu suntem nici cei mai buni, nici cei mai ospitalieri, nici cei mai frumoşi, nici cei mai …, aşa cum crezuseră românii în lungile secole de izolare la care îi supuseseră „vremile” potrivnice şi oamenii care le populaseră.

Scurtul timp în care am văzut că „împăratul e gol” nu a fost suficient pentru a ne vindeca trauma unei nejustificate şi false superiorităţi, care nu se raporta la un termen concret de comparaţie! Iar bâjbâiala prin întunericul îndelungatei perioade de tranziţie de la comunism spre nicăieri, a accentuat deruta produsă de lipsa oricărei perspective de asigurare a unei existenţe decente pe plaiurile mioritice natale.

Exodul cohortelor de români disperaţi, care şi-au abandonat copiii, nevoiţi să accepte cele mai degradante şi umile munci (într-un occident despre care nu aveau decât opinii subiective, provenite dintr-o educaţie lacunară, infirmate de realitatea de la faţa locului), a dus la destructurarea brutală şi a acestui mit.

Fapt care nu convenea şi nu convine unora dintre partidele care s-au succedat la guvernare în tot acest timp, deprinse cu utilizarea şi dependente de folosirea dublului adevăr: unul pe care ni-l spun alţii şi care nu le convine (pe care îl ţin pentru ei şi ai lor) şi altul pe care, cosmetizat, îl împărtăşesc … vulgului!

Cel mai recent asemenea exemplu este RECOMANDAREA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE privind PROGRAMUL NAŢIONAL DE REFORMĂ AL ROMÂNIEI PENTRU 2014 şi CARE INCLUDE UN AVIZ AL CONSILIULUI PRIVIND PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ AL ROMÂNIEI PENTRU 2014.

Devenit public pe 2 iunie a. c., documentul face parte din strategia CONSILIULUI de a continua iniţiativa sa din anul 2013, când a transmis prima rundă de RECOMANDĂRI.

Ca urmare a faptului că s-a considerat că experimentul din anul anterior s-a soldat cu rezultate pozitive, în acest an COMISIA a făcut RECOMANDĂRI SPECIFICE pentru 26 DE STATE (cu excepţia Greciei şi Ciprului, care pun în aplicare programe de ajustare economică), formulate în temeiul Pactului de stabilitate şi creştere; acestea urmează să fie discutate de liderii U.E. în această lună (Consiliul miniştrilor de finanţe urmând să le dezbată pe 20 iunie) şi să fie adoptate oficial în cadrul şedinţei din 8 iulie a.c., aplicarea lor rămânând la latitudinea fiecărui stat membru al U.E.

Pentru a dovedi incompatibilitatea acestor adevăruri (cel „al lor”, al celor din afară, „al nostru”, al celor de la guvernare şi cel „al patriotului naţional”, adică vocea poporului), o să recurgem la punerea lor faţă în faţă, operaţiune însoţită de cât mai puţine comentarii personale, ca să nu vă răpim din farmecul descoperirii decalajului dintre lumile diferite în care trăim: cea ideală a guvernanţilor de astăzi, care şi-au cioplit chip din propriile lor „fapte” (transfigurare a unor închipuite/iluzorii realizări care ne-ar fi destinate) şi cea autentică/reală a milioanelor de pălmaşi amărâţi (victime ale propriei ignoranţe şi ale unei manipulări deşănţate)!

„Adevărul” celor care ne explică faptul că majorările de taxe, aplicarea unor impozite noi, plafonarea sau micşorarea veniturilor noastre salariale, creşterea preţurilor produselor de strictă necesitate etc. etc. sunt realizări epocale, paşi absolut necesari pe drumul nostru spre mai bine! “Fapte” pentru care, de peste doi ani, ne pretind să le mulţumim pentru bunătăţile din Cornul abundenţei pe care le-ar fi revărsat peste noi!

Să-i invităm, pe rând, la cuvânt (pe care, oricum, nu li-l mai poate lua nimeni):

I. 1. În seara zilei de 6 ianuarie 2014, V. V. PONTA ne explica: „Am încheiat acest an (2013, n.n.), acum lucrurile sunt clare, cu un deficit de 2,5% din P.I.B., ceea ce la nivel european suntem destul de puţine ţări sub 3%.”, împărtăşindu-ne şi informaţia că diferenţa rezultată din noua ţintă de deficit (în creştere de la 2,3% la 2,5%, negociată cu F.M.I.) se va reflecta „exclusiv în cheltuielile suplimentare pentru co-finanţarea proiectelor realizate din fonduri europene”.

A. Dacă n-o facem noi, să lasăm câţiva „postaci” să o facă: „Dacă ţi-ai pus omul tău la I.N.S., produce ce date vrei!”, sau „acea creştere aţi băgat-o voi în buzunarele bandiţilor, pentru că noi nu resimţim decât scumpiri” şi „ce bine este în căsuţele noastre de chirpici, cald, atmosferă autentică, generoasă, miros de balegă proaspătă şi animale … anul 2014 va fi cel mai bun!”

B. Referindu-se la creşterea economică din anul 2013, „mai mare decât cea prognozată”, ajungând de la o valoare iniţială stabilită precaut la 1,6% la o creştere anticipată de 2,2%, ulterior estimată de F.M.I. şi Comisia Europeană la 2,8%, la o creştere de 3,5%, postacii scriau cu bucurie (nedi)simulată: „Bravo! Încă 2-3 succese ca acesta şi reuşim să depăşim nivelul Germaniei!”, sau „Şi falimentul privatizării OLTCHIM şi C.F.R. MARFĂ e tot un succes?”, sau „Ce mişto! Dar unde sunt banii din creştere? De ce mai bagă noi taxe şi impozite!?”, sau una şi mai şi: „Mă duc să mă declar fericit la Primărie!”

La începutul lunii aprilie a.c. aflam oficial că preţurile de consum – conform estimării F.M.I. (estimare revizuită în jos faţă de prognoza iniţială de 2,8%) – urmează să crească cu 2,2% în anul 2014.

C. În condiţiile unei creşteri economice globale, estimată de F.M.I. la 3,6% în 2014 şi la 3,9% în 1015, Comisia Europeană prevede o creştere economică pentru România de 2,5% (în 2014) şi de 2,6% (în 2015).

Pe 29 aprilie VICTOR VIOREL PONTA anunţa o creştere economică de 3,2% pentru primul trimestru al acestui an.

2. Pe 12 mai, LIVIU VOINEA, ministrul delegat pentru buget, declara că „în 2014 creşterea economică va fi mult peste aşteptările pe care s-a construit bugetul (estimată la 2,2% pentru acest an)”, îndemnând oamenii ca – în condiţiile revenirii economice – „să aibă încredere să consume, firmele să investească, iar băncile să dea credite”, două zile mai târziu declarând optimist că, în conformitate cu primele estimări ale I.N.S., în primele luni ale anului, P.I.B-ul a crescut (în termeni reali) cu 0,1% faţă de semestrul al IV-lea din 2013.

II. Pe 4 iunie 2014, VICTOR VIOREL PONTA declara la începutul şedinţei de guvern: ”AM VĂZUT ŞI EU RECOMANDĂRILE DE ŢARĂ ALE C.E., SUNT MULTE LUCRURI BUNE, ÎNSĂ DEPINDE LA CE SITE VĂ UITAŢI SAU LA CE ZIAR”.

1. Hai să (îi) spunem despre ce este vorba în RECOMANDAREA COMISIEI EUROPENE şi în ce situaţie ridicolă se pune şi ne pune V. V. PONTA atunci când una ne zice nouă şi alta se face că înţelege din ce ne spun oficial alţii. Şi nu oricine, ci tocmai cei care, primindu-ne în familia lor, cu bunele şi mai ales cu relele noastre, ne girează cu încredere şi cu bani. Cu mulţi bani. Pe care speră să nu-i arunce-n vânt.

A. Înaine de a o face, să-i reamintim că în şedinţa de guvern din 4 iunie a.c. s-a aprobat majorarea deficitului bugetar cu 700 de milioane de lei pentru Apărare, primul ministru admiţând că ţinta de deficit convenită iniţial cu C.E. pentru 2014 va fi majorată cu 0,2 % din P.I.B.

B.Promiţând de luni de zile reducerea C.A.S. cu 5%, fără a oferi soluţii concrete pentru a acoperi „gaura” produsă astfel în buget, Guvernul PONTA ştie că trebuie să recurgă la creşterea taxelor şi a impozitelor, la reducerea investiţiilor, deoarece acciza suplimentară la combustibil şi „taxa pe stâlp” nu vor acoperi această reducere.

La 29 mai, IOANA PETRESCU, ministrul finanţelor, declara că impactul bugetar al reducerii C.A.S. „este de 2,6 miliarde lei pe şase luni, iar impactul bugetar negativ va fi de numai de 1,5 miliarde lei pe şase luni”, precizând şi că aplicarea acestei măsuri de la 1 iulie reprezintă „obiectivul zero” al său şi al Guvernului, idee neagreată de F.M.I. (ca şi cea a neimpozitării profitului reinvestit), fără propunerea unor măsuri fiscale compensatorii.

C.LIVIU VOINEA declara pe 28 mai că execuţia bugetară pe primele 4 luni indică o performanţă slabă a încasărilor bugetare, deficitul de doar 0,28% din P.I.B. fiind rezultatul scăderii cheltuielilor bugetare cu 4% faţă de perioada similară a anului trecut, inclusiv a cheltuielilor pentru investiţiile publice.

2. La 6 mai 2014, România şi-a prezentat PROGRAMUL NAŢIONAL DE REFORMĂ PENTRU 2014, iar la 5 mai 2014 şi-a prezentat PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ PENTRU 2014. Pentru a se ţine seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în acelaşi timp.

3. La 22 octombrie 2013, CONSILIUL A ADOPTAT DECIZIA 2013/531/UE prin care SE ACORDA ROMÂNIEI ASISTENŢĂ FINANCIARĂ PE TERMEN MEDIU ÎN LIMITA SUMEI MAXIME DE 2 MILIARDE EURO PÂNĂ ÎN SEPTEMBRIE 2015. Asistenţa financiară preventivă pe termen mediu acordată României în cadrul mecanismului pentru balanţa de plăţi destinat statelor membre care nu fac parte din zona euro “a fost considerată adecvată având în vedere instabilitatea fluxurilor de capital care afectează în special pieţele emergente, riscurile la adresa scenariului macroeconomic şi vulnerabilitaţile persistente în sectorul bancar”, preconizându-se ca asistenţa preventivă să contribuie la “consolidarea stabilităţii macroeconomice, bugetare şi financiare şi, prin continuarea reformelor structurale, la sporirea rezilienţei şi a potenţialului de creştere ale economiei”.

Se mai precizează că Memorandumul de înţelegere din 6 noiembrie 2013 şi actele adiţionale ulterioare la acesta, “stabilesc condiţiile care trebuie îndeplinite în cadrul asistenţei financiare de tip preventiv acordate de UE, completează şi susţin recomandările specifice fiecărei ţări emise în cadrul semestrului European”, acordarea împrumutului fiind condiţionată de “punerea în aplicare a unui program cuprinzător în materie de politică economică, acordându-se o atenţie specială măsurilor de reformă structurală, inclusiv acelora care abordează recomandările specifice fiecărei ţări privind capacitatea administrativă, reformele pieţei produselor, mediul de afaceri, pieţele forţei de muncă, pensiile, întreprinderile de stat şi asistenţa medicală”.

Se precizează CĂ ACEASTĂ AGENDĂ “NU EXONEREAZĂ GUVERNUL ROMÂNIEI DE OBLIGAŢIA DE A PUNE ÎN APLICARE PE DEPLIN TOATE RECOMANDĂRILE SPECIFICE CARE ÎI SUNT ADRESATE”, URMÂND CA “STABILIREA ORDINII DE PRIORITATE ÎN MATERIE DE POLITICI, IMPLEMENTAREA ŞI COORDONAREA ACESTORA, care sunt elemente necesare pentru punerea în aplicare a Memorandumului de înţelegere şi a recomandărilor specifice fiecărei ţări, SĂ FIE ABORDATE ÎN MOD COERENT, LA NIVELUL LA CARE SE IAU DECIZIILE”.

4. STRATEGIA BUGETARĂ prezentată în PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ pentru 2014 “vizează îndeplinirea obiectivului pe termen mediu de a avea un deficit structural de 1 % din PIB în 2015”, obiectiv care reflectă cerinţa Pactului de stabilitate şi de creştere, precum şi menţinerea acestui nivel şi în perioada ulterioară.

România beneficiază în 2014 “de posibilitatea unei abateri temporare de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu care a fost autorizată pentru proiectele finanţate în comun”, abatere temporară care “trebuie sa fie compensată în anul următor”.

Programul prevede o stabilizare a soldului structural (recalculat) în 2014 şi o creştere de 0,8 % a PIB-ului în 2015. Se preconizează un ritm de creştere a cheltuielilor coerent cu criteriul de referinţă în materie de cheltuieli, atât în 2014, cât şi în 2015.

Se preconizează ca ponderea datoriei în PIB va ajunge la 40 % în 2015 şi că va scădea în 2016-2017.

PIB-ul potenţial estimat care stă la baza Programului de convergenţă este uşor mai mare, “în principal ca urmare a unei perspective mai optimiste în privinţa pieţei forţei de muncă”.

În ceea ce priveşte PLANURILE BUGETARE PENTRU 2014, “există riscuri de evoluţie negativă legate de controlul cheltuielilor şi de înregistrarea unui nivel de colectare a impozitelor mai scăzut decât cel prevăzut”; în plus, pentru 2015 şi în perioada ulterioară, “măsurile care trebuie adoptate pentru a asigura înscrierea pe traiectoria bugetară propusă nu sunt încă precizate”.

Pentru 2015, “EXISTĂ RISCUL UNEI ABATERI SEMNIFICATIVE DE LA AJUSTAREA STRUCTURALĂ NECESARĂ, luând în considerare compensarea pentru abaterea temporară autorizată pentru proiectele finanţate în comun”.

În plus, se preconizează că “în 2015 România va devia de la criteriul de referinţă în materie de cheltuieli”. “Pe baza evaluării Programului şi pe baza previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului, CONSILIUL CONSIDERĂ CĂ PROGRAMUL PREZINTĂ RISCURI DE ABATERE SEMNIFICATIVĂ DE LA CERINŢELE COMPONENTEI PREVENTIVE ÎN 2015”.

5. “FRAUDA FISCALĂ ŞI EVAZIUNEA FISCALĂ în domeniul TVA, inclusiv schemele transfrontaliere, accizele, contribuţiile de asigurări sociale şi impozitele pe venit”, rămân o provocare majoră. Progresele concrete înregistrate în combaterea muncii nedeclarate sunt limitate, în timp ce “eficacitatea strategiei de asigurare a respectării obligaţiilor fiscale este afectată de lipsa unor măsuri de punere în aplicare realiste şi obligatorii, precum şi de atenţia insuficientă acordată prevenirii”.

Sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici şi medii “rămâne ridicată şi încurajează munca nedeclarată şi nedeclararea integrală a veniturilor”.

Referitor la SISTEMUL DE PENSII, se apreciază că România se confruntă “cu riscuri de sustenabilitate pe termen lung, în special din cauza cheltuielilor legate de îmbătrânirea populaţiei. Există preocupări cu privire la sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii, având în vedere procentul scazut al populaţiei active care contribuie la sistemul de asigurări sociale faţă de procentul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie”.

6. “Utilizarea ineficientă a resurselor şi gestionarea defectuoasă cresc riscul nesustenabilitaţii bugetare în SECTORUL SĂNĂTĂŢII. Plăţile informale practicate pe scară largă în sectorul public al sănătăţii afectează în continuare accesibilitatea, eficienţa şi calitatea sistemului”, apreciindu-se că unele măsuri de reformă “înregistrează întârzieri şi sunt afectate de nivelul insuficient de finanţare şi de capacitatea scăzută a serviciilor”.

7. “Rata ridicată de inactivitate, utilizarea insuficientă a potenţialului forţei de muncă şi necesitatea de a spori calitatea şi productivitatea muncii” sunt în continuare provocări cheie pentru PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ din România.

“Calitatea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă şi de reconversie profesională este în continuare redusă, în pofida unor măsuri la scară mică”, situaţie datorată resurselor limitate de care dispun serviciile publice de ocupare a forţei de muncă şi lipsei unui sistem de măsurare a performanţelor, deficienţe care “limitează furnizarea eficientă de servicii personalizate pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, pentru angajatori, precum şi integrarea politicilor active şi pasive în domeniul pieţei forţei de muncă”.

Se face constatarea că “România are UN PROCENT RIDICAT ŞI ÎN CREŞTERE DE TINERI CARE NU SUNT ÎNCADRAŢI PROFESIONAL şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (17,3 % în 2013)”, iar strategia naţională privind îmbătrânirea activă care este menită să contribuie la creşterea ratei de ocupare a lucrătorilor în vârstă, “a fost amânată, urmând sa fie prezentată până la sfârşitul anului 2014”.

8. Se mai constată şi că “nu există orientări transparente privind STABILIREA SALARIULUI MINIM care să implice partenerii sociali, să vizeze sprijinirea ocupării forţei de muncă şi competitivitatea şi să protejeze în mod durabil veniturile salariale”.

9. REFORMA EDUCAŢIEI DIN 2011, care stabileşte o agendă pe termen lung pentru îmbunătăţirea calităţii învăţământului la toate nivelurile, “nu este încă pe deplin operaţională, din cauza insuficienţei resurselor financiare şi umane”.

Ca urmare a declinului puternic al învăţământului profesional şi tehnic din ultimii douăzeci de ani, deşi “în ultimii ani au fost iniţiate mai multe reforme şi proiecte-pilot”, se apreciază că “disponibilitatea învăţământului profesional şi tehnic, relevanţa sa pentru piaţa forţei de muncă şi implicarea întreprinderilor în învăţarea la locul de muncă şi în ucenicii rămân la un nivel scăzut”.

Se evidenţiază faptul că “rata de părăsire timpurie a şcolii este în continuare una dintre cele mai ridicate din UE şi în prezent este mai ridicată decât cea înregistrată în 2010, populaţia roma fiind în mod special afectată de acest fenomen”, iar ocuparea forţei de muncă în rândul femeilor “este obstrucţionată de disponibilitatea redusă şi de accesul limitat la infrastructuri de îngrijire a copiilor care să ofere servicii de calitate şi la un preţ accesibil”, în special pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-3 ani.

10. REDUCEREA SĂRĂCIEI rămâne o provocare majoră. În pofida situaţiei relativ stabile în domeniul ocupării forţei de muncă, “veniturile brute ale gospodăriilor au scăzut, iar inegalităţile în materie de venituri au crescut. Familiile care au copii sunt în mod special expuse”.

Nivelul redus de utilizare, acoperire şi adecvare al prestaţiilor sociale “constituie în continuare o provocare pentru eficienţa acestora în reducerea sărăciei”, precizându-se că “s-a amânat introducerea planificată pentru 2015 a venitului minim de inserţie, care combină trei prestaţii sociale existente (venitul minim garantat, alocaţia familială şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei)”.

Implementarea Strategiei naţionale de integrare a romilor a început în 2012, dar fondurile alocate pentru punerea în aplicare a principalelor planuri de acţiune “au fost insuficiente şi rezultatele înregistrate sunt modeste”, iar “revizuirea strategiei şi punerea în aplicare a planurilor de acţiune revizuite înregistrează întârzieri”.

11. CAPACITATEA REDUSĂ A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE de a elabora şi de a pune în aplicare politici “constituie în continuare o provocare esenţială pentru România, care afectează dezvoltarea globală a ţării, mediul de afaceri şi capacitatea de investiţii publice şi care, totodată, nu permite furnizarea unor servicii publice de o calitate suficientă”.

12. În pofida înregistrării unor progrese importante, RATA DE ABSORBŢIE A FONDURILOR UE rămâne una dintre cele mai scăzute din UE: “Caracterul constant deficitar al sistemelor de gestiune şi de control, precum şi al practicilor din domeniul achiziţiilor publice poate avea un impact negativ asupra pregătirilor pentru noua generaţie de programe şi asupra punerii în aplicare a acestora”.

LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE “este instabilă şi lipsită de coerenţă. Cadrul instituţional, cu actori multipli şi responsabilităţi care se suprapun în mod frecvent, nu dispune de instrumentele necesare pentru a remedia deficienţele şi a furniza orientări corespunzatoare autorităţilor contractante. Corupţia şi conflictele de interese continuă să reprezinte motive de îngrijorare pentru autorităţile contractante”. Se preconizează ca până la sfârşitul anului 2014 să devină operaţional “un sistem de verificări ex-ante privind conflictele de interese în atribuirea contractelor de achiziţii publice”.

13. CALITATEA PRECARĂ A REGLEMENTĂRILOR, PRECUM ŞI LIPSA DE TRANSPARENŢĂ ŞI DE PREDICTIBILITATE a cadrului de reglementare afectează negativ întreprinderile şi cetăţenii: “procedurile de racordare la reţelele de energie electrică, de obţinere a autorizaţiilor de construcţie şi de plată a taxelor şi a impozitelor sunt în continuare complexe”.

DREPTURILE NECLARE DE PROPRIETATE asupra terenurilor “reprezintă în continuare o provocare pentru mediul de afaceri din România; mai puţin de 50 % din bunurile imobile sunt înscrise în sistemul cadastral şi numai aproximativ 15 % din cărţile funciare sunt verificate şi înregistrate în format digital”.

România a înregistrat unele progrese în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, a independenţei şi a eficienţei sistemului său judiciar, precum şi în lupta împotriva corupţiei, dar “aceste aspecte constituie în continuare un motiv de îngrijorare pentru întreprinderi, care vor să dispună de căi de atac eficiente”. Cu toate acestea se constată că: “REZISTENŢA LA MĂSURILE DE INTEGRITATE ŞI DE COMBATERE A CORUPŢIEI LA NIVEL POLITIC ŞI ADMINISTRATIV ESTE ÎN CONTINUARE PUTERNICĂ”.

14. INFRASTRUCTURA DE BAZĂ SLAB DEZVOLTATĂ din sectorul transporturilor “continuă să frâneze creşterea economică a României. Creşterea puternică a parcului de autovehicule şi calitatea slabă a infrastructurii rutiere împiedică activitatea întreprinderilor şi frânează economia”.

Se mai apreciază că “întreţinerea deficitară a reţelei feroviare a afectat siguranţa şi fiabilitatea”, transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare “rămâne cu mult sub potenţialul său, în special pe Dunăre”, dezvoltarea reţelei de infrastructuri fiind împiedicată de “ineficienţa şi guvernanţa netransparentă a întreprinderilor de stat din sectorul transporturilor”.

III. Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a României şi a evaluat Programul de convergenţă şi Programul naţional de reformă prezentate de ţara noastră, “ţinând seama nu numai de relevanţa acestora pentru o politică bugetară şi socio-economică sustenabilă în România, ci şi de conformitatea acestora cu normele şi orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanţa economică globală a Uniunii Europene prin oferirea unei contribuţii a UE la deciziile naţionale viitoare”.

Prin prisma acestei evaluări, CONSILIUL A EXAMINAT PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ, iar AVIZUL SĂU se reflectă îndeosebi în RECOMANDAREA 2, prin care sunt formulate UN NUMĂR DE 8 ACŢIUNI, pe care ŢARA NOASTRĂ TREBUIE SĂ LE ÎNTREPRINDĂ ÎN PERIOADA 2014-2015.

Adică să vedem CE SE FACE VICTOR VIOREL PONTA CĂ NU ŞTIE CĂ AR TREBUI SĂ FACĂ, atunci când susţine că RECOMANDAREA C.E. colcăie de laude şi felicitări pentru “marili succesuri” ale guvernării sale :

1. SĂ PUNĂ ÎN APLICARE PROGRAMUL DE ASISTENŢĂ FINANCIARĂ furnizată de UE/FMI, “respectând pe deplin condiţionarea în materie de politică inclusă în Memorandumul de înţelegere din 6 noiembrie 2013 şi în actele adiţionale ulterioare la acesta”, care completează şi susţin punerea în aplicare a recomandarilor specifice fiecărei ţări.

2. SĂ PUNĂ ÎN APLICARE STRATEGIA BUGETARĂ PENTRU 2014, să îmbunătăţească în mod semnificativ efortul bugetar în scopul de a asigura îndeplinirea obiectivului pe termen mediu în 2015, “în conformitate cu angajamentele asumate în temeiul programului privind balanţa de plăţi şi astfel cum se reflectă în Programul de convergenţă pentru 2014, în special prin precizarea măsurilor care trebuie întreprinse în acest scop”, şi să menţină nivelul obiectivului pe termen mediu şi în perioada ulterioară.

SĂ ÎMBUNĂTĂŢEASCĂ ACTIVITATEA DE COLECTARE A IMPOZITELOR prin punerea în aplicare în continuare a unei strategii cuprinzătoare de respectare a obligaţiilor fiscale, intensificând eforturile de reducere a fraudei în domeniul TVA.

SĂ COMBATĂ MUNCA NEDECLARATĂ.

SĂ REDUCĂ, FĂRĂ A AFECTA BUGETUL, SARCINA FISCALĂ SUPORTATĂ DE PERSOANELE CU VENITURI SALARIALE MICI ŞI MEDII.

SĂ FINALIZEZE REFORMA PENSIILOR ÎNCEPUTĂ ÎN 2010 PRIN EGALIZAREA VÂRSTEI DE PENSIONARE pentru femei şi pentru bărbaţi.

3. SĂ ACCELEREZE REFORMELE ÎN SECTORUL SĂNĂTĂŢII în scopul de a spori eficienţa, calitatea şi accesibilitatea acestuia, inclusiv pentru persoanele defavorizate şi pentru comunităţile îndepărtate şi izolate.

SĂ INTENSIFICE EFORTURILE PENTRU A ELIMINA PLĂŢILE INFORMALE (ciubucurile, n.n.), inclusiv prin intermediul unor sisteme corespunzătoare de gestiune şi de control.

4. SĂ CONSOLIDEZE MĂSURILE ACTIVE ÎN DOMENIUL PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ şi capacitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

SĂ ACORDE O ATENŢIE SPECIALĂ ACTIVĂRII TINERILOR NEÎNREGISTRAŢI.

Să consolideze măsurile menite SĂ PROMOVEZE CAPACITATEA DE INSERŢIE PROFESIONALĂ A LUCRĂTORILOR ÎN VÂRSTĂ.

Să elaboreze, în consultare cu partenerii sociali, orientări clare privind STABILIREA TRANSPARENTĂ A SALARIULUI MINIM, luând în considerare condiţiile economice şi condiţiile pieţei muncii.

5. SĂ ASIGURE CREŞTEREA CALITĂŢII şi a accesului la ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL ŞI TEHNIC, la ucenicii, la învăţământul terţiar şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii şi SĂ LE ADAPTEZE LA NECESITĂŢILE PIEŢEI forţei de muncă.

Să asigure un ACCES MAI BUN LA SERVICIILE DE EDUCAŢIE ŞI DE ÎNGRIJIRE a copiilor preşcolari.

6. În vederea combaterii sărăciei, SĂ SPOREASCĂ EFICIENŢA ŞI EFICACITATEA TRANSFERURILOR SOCIALE, în special pentru copii, ŞI SĂ CONTINUE REFORMA ASISTENŢEI SOCIALE, consolidând legăturile acesteia cu măsurile de activare.

Să intensifice eforturile în vederea punerii în aplicare a măsurilor preconizate pentru a favoriza integrarea romilor pe piaţa forţei de muncă, pentru a creşte rata de şcolarizare şi pentru a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii, prin intermediul unei abordări bazate pe parteneriat şi a unui mecanism solid de monitorizare.

7. SĂ INTENSIFICE EFORTURILE PENTRU A CONSOLIDA CAPACITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, în special prin îmbunătăţirea eficienţei, a gestionării resurselor umane, a instrumentelor decizionale şi a coordonării în cadrul şi între diferitele niveluri administrative, precum şi prin îmbunătăţirea transparenţei, a integrităţii şi a răspunderii.

SĂ ACCELEREZE ABSORBŢIA FONDURILOR UE, SĂ CONSOLIDEZE SISTEMELE DE GESTIUNE ŞI DE CONTROL, să aducă îmbunătăţiri capacităţii de planificare strategică, inclusiv elementului bugetar multianual.

SĂ REMEDIEZE DEFICIENŢELE PERSISTENTE DIN SECTORUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE.

SĂ ÎMBUNĂTĂŢEASCĂ ÎN CONTINUARE CALITATEA ŞI EFICIENŢA SISTEMULUI JUDICIAR, SĂ COMBATĂ CORUPŢIA la toate nivelurile şi SĂ ASIGURE EXECUTAREA EFECTIVĂ A HOTĂRÂRILOR INSTANŢELOR.

8. SĂ PROMOVEZE CONCURENŢA ŞI EFICIENŢA în sectorul energiei şi în cel al transporturilor.

SĂ ACCELEREZE REFORMA GUVERNANŢEI CORPORATIVE a întreprinderilor de stat din sectorul energiei şi din cel al transporturilor, precum şi să sporească eficienţa acestora.

SĂ ÎMBUNĂTĂŢEASCĂ şi să raţionalizeze politicile în domeniul eficienţei energetice.

SĂ ÎMBUNĂTĂŢEASCĂ integrarea transfrontalieră a reţelelor de energie şi să permită, cu titlu prioritar, fluxurile inverse fizice în interconexiunile de gaze.

Am utilizat aproape în integralitatea sa RECOMANDAREA C.E. ca să permitem accesul tuturor la “dedicaţiile” pe care, periodic, ni le fac instituţiile europene.

Ca SĂ REALIZĂM CE DECALAJ EXISTĂ ÎNTRE TERIBILISMUL ŞI INCONŞTIENŢA DECLARAŢIILOR lui VICTOR VIOREL PONTA şi actele guvernării sale şi ADEVĂRUL CRUD AL CONŢINUTULUI ACESTUI DOCUMENT.

DEOARECE „PERDAFUL” PE CARE NI-L ADMINISTREAZĂ CONSILIUL U.E. ESTE ÎNCĂ UN EXEMPLU AL NEPUTINŢEI ACTUALILOR GUVERNANŢI, ÎNTRUCHIPARE A ANILOR LUMINĂ DINTRE PROMISIUNILE ELECTORALE ALE ACESTORA ŞI LIPSA DE SOLUŢII VIABILE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR PRESANTE ALE CETĂŢENILOR.

Şi, cu toate asigurările liniştitoare ale lui V. V. PONTA şi ale ciracilor săi, SĂ NE DĂM SEAMA CÂT DE DEPARTE SUNTEM DE CERINŢELE MINIMALE ALE STATULUI DE DREPT ŞI ALE ECONOMIEI DE PIAŢĂ.

De fapt, ASEMENEA DECLARAŢII DITIRAMBICE, NU SUNT ALTCEVA DECÂT O NOUĂ EXEMPLIFICARE A TRANSFORMĂRII UNEI NOI ÎNFRÂNGERI (A NOASTRĂ) ÎNTR-O „MARE ŞI DECISIVĂ VICTORIE” (A LOR).

„VICTORIE” A LIPSEI DE RĂSPUNDERE ŞI A UNEI INCOMPETENŢE CRASE.

DOVEDITE DOAR PRIN EXPERIMENTE EFECTUATE ŞI EŞUATE PE NOI, FĂRĂ ANESTEZIE.

Drept pentru care, mi se pare normal să VĂ SOLICIT SĂ GĂSIM ÎMPREUNĂ RĂSPUNSUL CEL MAI POTRIVIT ÎNTREBĂRII: “ŞI TOTUŞI, PÂNĂ CÂND?!!”

Distribuie: