Articolele mele cu privire la dl Constantin Roibu sunt scrise in primul rind din orgoliu. Ma simt umilit sa observ cum un om care a primit spre adminsitrare o avere colectiva face pe patronul. Milioane de patroni, mari si mici, din Rominia stiu cit de greu se tine o firma in viata, iar aerele de mogul ale lui Roibu nu pot face decit sa ne sfideze pe toti. Inca de acum doi ani, ziarul „Financiarul” scria:”Roibu este cel mai vechi manager al unei com­pa­nii de stat, ocupand functii de conducere la Oltchim de peste 16 ani, indiferent de regim. In aceste conditii, seful combinatului a ajuns sa se comporte ca si proprietar. Un fapt eloc­vent il constituie tratamentul pe care il aplica actionarilor minoritari, in sensul ca ii scoate dupa voie din Consiliul de Administratie. Sub mandatul sau, datoriile Olt­chim au crescut permanent, ajun­gand anul tre­cut la 465 de milioane de euro, aproape cat cifra de afaceri.”Ei bine, cred ca aceasta atitudine trebuie combatuta drastic, smulsa de la radacina ca o buruiana. Sa ne consideram mari si importanti prin ceea ce am facut prin forte proprii, orice alta situatie fiind ridicola, jenanta, enervanta.Spunind asta, e clar ca nu ma intereseaza pe plan strici personal cine este PCC. Nu ii cunosc, nu tin sa-i cunosc, pot face ce vor ei. Tot din orgoliu, as fi fericit ca Oltchim sa aiba drept proprietar un romin, o companie romineasca, nu germana, ruseasca sau mai stiu eu de unde.Poate parea paradoxal, dar nici modul in care a facut management Constantin Roibu nu ma intereseaza. Nu am toate datele, nu pot judeca eu daca a condus Oltchimul bine sau rau. E posibil ca piata sa-i fi fost defavorabila, iar necesitatea strategica de a avea o industrie chimica a statului sa fi dus la acceptarea unor pierderi. Vin insa sa spun ca anumite comentarii care apar cind vine vorba despre Roibu sunt innebunitoare, cum este acesta, aparut tot in ziarul amintit, la aceeasi data:”La Oltchim sunt sute de firme capusa si multe off-shore-uri, iar in cel putin 90% dintre ele este Roibu. Aici ii gasim si pe celebrii Maticiuc (tatal lui Codin care face deliciul ziarelor mondene), Nitulescu (Chematex, probabil acum general), fosti directori ai Oltchim (Ion Diaconu, Dragos Preoteasa, etc), etc. Roibu are cumparat jumatate din oras, spatii comerciale in Viena, pamant in Canada, etc. Averea lui cred ca depaseste lejer 1 miliard de euro.”Nu stiu daca aceste date sunt corecte, dar asemenea reprosuri apar cu miile. Atitudinea de propretar pe banii mei si suspiciunea ca omul e miliardar din cauza asta iarasi nu o pot considera acceptabila.In legatura cu echipa de handbal, tot in locul citat, un comentator spune:”Iar o parte din datorii le face pentru orgoliul sau personal, platind echipa de handbal cu salarii incredibile de 7-8-10-12 mii euro lunar pe jucatoare/net, in timp ce salariatii pleaca acasa si platesc la greu sa se privatizeze! Iata o tema de verificat de AVAS. De unde circa 4 milioane de euro pe an pentru aceste mofturi?”Cum nu ma priveste cine e PCC, nu ma intereseaza, ci din contra, ma indurereaza ceea ce se poate intimpla cu echipa de handbal. Cred insa ca totul se trage de la vanitatea de dictator dus cu pluta a acestui om care trebuia sa se puna de acord cu Consiliul Judetean Vilcea si Primaria Rimicului in legatura cu soarta echipei si totul ar fi fost in regula. Numai ca el vrea sa fie doar el, pe banii mei, un Gigi Becali al handbalului, ceea ce este iarasi inacceptabil.Mai este un aspect asupra caruia nu vreau sa insist acum si anume banii cheltuiti pentru imaginea in presa. Ca orice ins discretionar, Roibu a considerat ca trebuie sa fie permanent tratat drept un erou si a platit pentru asta. In rest, nu s-a straduit sa comunice omeneste cu societatea , cu orasul si judetul sau, cu rominii ai caror bani ii gestioneaza. I s-a urcat din ce in ce mai rau la cap puterea, pina cind a ajuns sa nu se mai controleze. Ma enerveaza, desigur, faptul ca pe banii mei gestionati de el, ma trateaza anumite gazete drept tradator si vindut PCC-ului. Stiu insa ca adevarule este altul, iar ziarele respective accepta sa fie umilite pentru a supravietui. In paranteza fie insa spus, atit Roibu cit si aceia care ma injura s-au intins mai mult decit le este plapuma.In concluzie, Roibu a ajuns sa spuna „Olchim sunt eu”, de parca ar fi Managerul Soare, stranepotul lui Ludovic al XIV-lea. Cred ca e nevindecabil si nu se mai poate face nimic. Totusi, o privire corecta asupra situatiei din zona arata ca in plan economic, politic si mediatic si in planul mentalitatilor Roibu are de la o vreme o influenta nefasta asupra Vilcii. Cineva trebuia sa spuna aceste adevaruri.Povestea cu echipa de handbal distrusa din cauza presei este o diversiune ieftina. De fapt, Roibu a demonstrat de multa vreme ca manipuleaza rudimentar. Ideea lui a fost sa tipe ca eu il critic, el se enerveaza si nu mai sponsorizeaza, in concluzie de vina sunt eu. A sperat ca suporterii, innebuniti, sa ma linseze si sa scape astfel de cel care ii arata ca imparatul este gol. Numai ca Roibu a subestimat inteligenta vilcenilor, prcum si reactia presei centrale. Vilcenii nu s-au lasat inselati, iar „Gazeta Sporturilor” a demonstrat limpede ca Roibu nu are niciun drept sa decida discretionar asupra unui brand al sportului rominesc.Acestea fiind spuse, refuz sa accept calomnia ca articolele mele sunt platite sau au la baza o problema personala cu Constantin Roibu. Principalul suport al lor este demnitatea de a nu accepta ca un functionar public pus sa gestioneze bani ai statului sa se considere stapinul meu si al comunitatii in care traiesc. Ce daca pe acest functionar il cheama Roibu ? Putin imi pasa…