Gheorghe Smeoreanu: Zilele astea ti-a iesit inca o carte din tipar. Vad, din ce ai scris pe blog, ca bucuria iti este cumpatata” Aurel Sibiceanu: Asa e. Nu simt o bucurie expansiva. Unu – cartea asta trebuia sa apara acum 20 de ani – asta nu insemneaza ca nu e valabila si azi. Doi – bucuria imi este umbrita de lipsa de perspectiva in ceea ce priveste ajungerea ei la cititor.Gh. S. : Adica?A.S. : Adica am in debara 500 de exemplare de carte si nici o posibilitate de a conlucra cu librariile. Adauga la asta ca sunt total strain de ideile practice prin care sa-mi promovez munca. Acest neajuns l-ai explicat intr-un articol chiar tu,George. Este foarte greu. Adauga la asta si numarul mic de cititori de poezie. Ba, chiar si proza este in suferinta la acest capitol.Gh. S. : Da, nu exista nici o asezare economica a omului de mijloc. Practic, clasa de mijloc e firava. Revenind la tema noastra,eu am spus, in nenumarate rinduri, ca e nevoie de institutia impresarului, de o librarie a Filialei Scriitorilor si, de ce nu, in timp chiar de o editura a acesteia. Un impresar bun, bine motivat financiar, poate aduce bani multi, gaseste solutii pentru lansarile de carte, pentru aducerea publicului. Se poate face o persuasiune pozitiva. Am scris chiar de curind un articol cu un titlu intentionat suparator pentru colegii de breasla, in speranta ca se iese din inertie” A.S. : Asa este. Despre asta ai facut vorbire, despre lipsa managementului literar, despre ratarea sanselor de catre scriitor, atunci cind se fereste sa scrie la ziar, sa se faca mai cunoscut, sa critice neajunsurile vietii cetatii. O incisivitate l-ar face temut chiar, ar face act de prezenta lucratoare. Politicienii si dregatorii locului ar vedea ca nu au de-a face cu niste orbeti rataciti prin turnuri de fildes. Ecou – zero. Din pacate, si la nivelul breslei, cei cu putere de decizie nu iau in studiu aceasta unica solutie – impresar literar,librarie editura.Gh. S. : Revenind la” debara! Ce vei face, vei sta cu cele 500 de exemplare ale cartii in” debara? Te induri sa tii asa chiriasi de lux in promiscuitatea debaralei? A.S.: Vreo 200 de exemplare vor merge in Occident, in Diaspora romineasca. Un romin cu mare iubire fata de munca scriitorului s-a oferit sa le cumpere pentru comunitatea romineasca. Cu restul de exemplare voi iesi in strada, cum iesea Arghezi cu ciresele lui padurete. Trag nadejde ca unii trecatori vor cumpara, iar altii vor stuchi in sin ca la panarama.Gh. S.: E o idee! A.S.: E singura care mi-a venit in cap. O realitate poate fi luata si prin surprindere. Am nevoie de bani pentru a-mi repara sanatatea, pentru a edita o alta carte. Pasul care poate fi facut spre celalalt trebuie facut. Originile limbii si ale poeziei sunt comuneGh. S.: Cum crezi ca „vei fi primit”