Există cazuri patologice în care un bărbat care simte că a eșuat în viață își omoară nevasta și copiii, după care se sinucide.

Pe alt plan, așa mi se pare că procedează Vasile Blaga după ce a obținut 12 % la europarlamentare.

Fuziunea cu PNL, înainte de a însemna o unificare a dreptei înseamnă moartea PDL. Blaga își omoară partidul cu mâna lui.

Care să fie beneficiile dreptei obținute în urma fuziunii ?

Din două sedii centrale, mai rămâne unul. Din două sedii județene, mai rămâne unul, din două sedii în orașe, mai rămâne unul, din două structuri comunale, mai rămâne una.

Ce se obține cu asta ? 

Nimic.

Ce se pierde ?

Se pierd acei liberali care nu se simt capabili să stea la masă cu “cei care au tăiat pensiile și salariile” dar mai ales acei pedeliști care nu concep să vină alături de “cei care au vrut să dea lovitura de stat”.

Numai cine nu știe ce tradiție a conflictelor există în teritoriu între PNL și PDL își poate imagina că fuziunea ar aduce beneficii. Dacă această fuziune se realizează, mulți activiști ai celor două partide se vor auto-marginaliza, vor depune armele.

Corect ar fi fost ca Vasile Blaga să demisioneze și abia apoi să se discute despre o eventuală fuziune cu PNL. Măcar s-ar fi evitat interpretarea că fuziunea este rodul unei depresii cauzate de rezultate recente.

Nimic nu se câștigă pe termen scurt din această fuziune, iar la scara istoriei se observă doar că dispare un partid.

În plus, dacă fuziunea va pluti în aer fără să se finalizeze până la declanșarea campaniei electorale, PDL va fi un partid deprimat, în așteptarea eutanasierii, un partid în care nimeni nu va mișca un deget.

Evident că dreapta are nevoie de unitate pentru a câștiga prezidențialele, dar absorbția nu înseamnă unitate. 

Ce unitate poate exista între un viu și un mort ?