Tentația de a folosi unealta scrisului în scopuri lucrative e mare și noi, ziariștii, în primul rând, înțelegem asta ca nimeni alții.

Există însă o măsură a lucrurilor.

Scrisul poate face bani fără a deveni presiune mediatică, iar presiunea mediatică trebuie să nu ia forma șantajului.

Scriam ieri despre presiunea mediatică pe care au pus-o pe primarul Gigi Matei stimații domni Damian Mitu și Bobiță Cătușanu. Ei nu mai fac parte din spectacolele Primăriei Rm. Vâlcea și, ca atare, le critică. Fiindcă nu e vorba despre șantaj, aș spune că e de înțeles. Oameni suntem și ne apărăm prin toate mijloacele.

Că unele mijloace nu sunt corecte, asta e o altă problemă.

În context, mă refeream și la o critică adusă primarului de distinsul arhitect Cristian Dinulescu. Ziceam că dl Dinulescu nu e cointeresat în chestiunile Primăriei, ci e doar un estet prea entuziast.

Un cititor îmi atrage însă atenția asupra unui fapt pe care îl știam dar îl neglijasem și anume că însuși maestrul în discuție are niște aliș-velișuri cu administrația locală. Mai precis, penalul Frâncu îi comandase fiului dlui Dinulescu un studiu arhitectonic pentru extinderea Primăriei în valoare de vreo 35.000 de euro. Actualul primar consideră că extinderea nu e de actualitate și nu a plătit acești bani.

Fiul maestrului Dinulescu este, la rândul său, un mare arhitect, ba chiar un teoretician excelent al arhitecturii. Un studiu al său despre arhitectura românească m-a uns pe inimă când l-am citit.

Banul e însă ban, e capabil să pervertească și cele mai drepte conștiințe.

Așa stând lucrurile, i-aș spune maestrului Cristian Dinulescu următoarele:

Înainte de a critica pe cineva pe blog, asigurați-vă că nu aveți prin preajmă interese financiare.

Nici în blog nu te poți urca, iubite maestre,  fără centură de siguranță.