Obosita e de moarte moartea,Azi, in zori, l-a luat pe Adrian,I-a furat si inima si cartea,Odihneste moartea pe-un maidan.
Si cum sta asa, intunecata,Cu un suflet de poet in dinti,Moartea se cutremura de-odataCa nu are, vai de ea, parinti.
Si incepe a jeli,sarmanaSi il scutura pe decedat,Adriane, da-mi-o tu pe mama,Da-mi pe tata si te-am inviat.
Linga Paunescu plinge moarteaSi-l tiraste printre nori spre sfintiCa citise deschizindu-i carteaRuga mortului pentru parinti.

























Lasă un răspuns