A recunoaste greseala comisa era, pentru Napoleon, cea mai mare greseala pe care o putea face un om politic. Dar cind a pierdut orice sansa pentru o noua revenire, izolat in Sf. Elena, acest „chirurg al istoriei”, revazindu-si traiectoria magistrala, si-a recunoscut toate greselile. In schimb, pigmeii nostri politici chiar de s-ar vedea pe fundul Gropii Marianelor si tot nu s-ar gindi o clipa sa-si recunoasca greselile. Pentru ca ei mai au intotdeauna o speranta. In echilibristica si jongleria care caracterizeaza circul nostru politic, poate apare oricind neprevazutul care sa-i relanseze. De pilda, cine se mai gindea ca Vadim si Becali vor reaparea in topul preferintelor electoratului?A gresi, o spuneau latinii, este omeneste. Dar a-ti recunoaste greseala, a trai zbuciumul ei si a incerca sa te ridici deasupra erorii este oare mai putin omeneste? A nu fi cuprins de rusine in urma unei greseli, era pentru Aristotel cea mai mare depravare. A vazut cineva vreun politician romin rosind de rusine in fata electoratului? Acum, politicienii nostri, dupa ce au incalecat calul administratiei centrale si locale, se fac ca incearca sa-l struneasca, sa poata trage dupa el, prin pamintul clisos al crizei, caruta economiei. Dar cum sa reuseasca sa inainteze vreun pas cind circul este inca in toi?Ne aflam in plina campanie electorala pentru alegerile europarlamentare, la capatul careia estimez ca politicienii vor avea revelatia unui refuz de proportii din partea electoratului. Imensa gogoasa electorala, ramasa in gitul majoritatii celor care au votat in 2008, nu se poate sa nu fie scuipata acum, ca o eliberare din nemernicia minciunii. Ca sa-i faca pe romini sa-i urmeze si de data aceasta, politicienii nostri nu inceteaza sa se arate in blana de oaie, sa nu se indoiasca cineva ca nu se identifica cu interesele stinii. Numai ca, pina la urma, de atita purtare, aceasta s-a ros in atitea locuri, incit nu mai poate ascunde blana lupeasca de pe dedesupt. Se prea poate, la o adica, sa vedem si niscaiva dintre ciinii de paza ai stinii trezindu-se si incepind sa-i fugareasca pe pradatori. Si daca nu acum, poate la toamna…Semnatura: Constantin Smedescu