Subprefectul de Arges Gheorghe Rizescu a scris, cu ceva vreme in urma, o carte care se numeste „Preotul, prietenul sufletului meu”. Titlul pare banal, dar daca ne uitam mai bine vedem ca autorul a gasit o sintagma memorabila. Asa ar trebui sa fie preotul, un prieten al sufletului fiecarui crestin. Intrebarea care se pune este daca asa stau lucrurile. Citesc in presa cotidiana ca oamenii se sinucid, divorteaza, isi dau in cap, se tirasc prin tribunale pentru o bucata de pamint. Nu exista zi, cel putin in Arges, fara un asemenea eveniment. De fiecare data cind citesc articole de acest gen ma gindesc daca preotul paroh este si prietenul sufletului sinucigasului, adulterinului, procesomanului, paricidului sau pur si simplu al somerului.Cred ca Biserica ar trebui sa lucreze cu date statistice privitoare la toate nenorocirile dintr-o eparhie, impartite pe protopopiate si parohii, in asa fel incit sa poate studia stiintific, sociologic si psihologic, implicarea preotilor in viata sociala. Un preot bun, prieten al sufletelor, nu este cel care stie sa cinte frumos la slujba, ci acela care reuseste sa aiba un numar cit mai mic de nenorociri in parohia sa. Fiindca degeaba spui cu o voce mai tare ca a lui Busuioc „Doamne miluieste”, daca ziaristii continua sa scrie cum ti se sinucid, cum divorteaza si cum se baga unii pe altii in spital enoriasii tai.Se discuta aprins despre cit de oportun este ca preotii sa faca politica. Sfintul Sinod nu ne-a lamurit daca este sau nu permis acest lucru. Opinia mea este ca slujitorii Bisericii ar trebui sa se implice politic abia dupa ce au reusit, pa parcela lor duhovniceasca (citeva blocuri sau o margine de sat) sa isi asiste spiritual enoriasii aflati in situatii critice, familiile pline de tensiuni si violenta, pe cei viciosi, fara servici, pe saracii cu copii multi. Dupa ce rezolva aceste lucruri specifice harului si menirii, preotii ar fi, desigur, bineveniti in consiliile locale sau in fruntea primariilor. Mai e insa mult pina departe.Cred ca in acest fel am gasit un reper cu privire la chestiunea implicarii politice a semenilor nostri cu sutana. Stim ca se implica, prin Sfinta Euharistie, spiritual. Sa se implice psihologic si social si abia apoi sa aiba dezlegare sa se implice si politic.Adica sa nu puna carul inaintea boilor.