Am trait doua luni in lumea reala, o lume de dincolo de presa si ce m-a socat cel mai tare a fost faptul ca oamenii aproape ca nu au nevoie de noi, ziaristii, se intorc spre noi din plictiseala. M-am intilnit cu zeci de persoane, am stat de vorba indelung despre diverse lucruri, insa nimeni nu s-a referit la presa, la ziare, la stirile de la televiziune. O singura doamna mi-a spus ca ia din cind in cind din cutie un ziar gratuit si il parcurge aparent concentrata, dar asta numai pentru a nu fi abordata in metrou, pentru a nu lasa impresia ca e disponibila. Nu stiu cum stateau lucrurile altadata, dar din ceea ce citesc in romanul rominesc interbelic parca as observa ca ziaristii erau importanti, li se cerea parerea, macar stiu ca in poiana lui Iocan se citea gazeta, ceea ce acum nu se mai intimpla in nici o poiana, nicaieri. Sa nu ne iluzionam, presa politica nu mai ajunge la oameni.Se scrie politica prolix, pretios, fara curaj, tendentios, speculativ. Mai mult, am impresia ca in pofida nu stiu caror sondaje de opinie, increderea in presa si in ziarist e la pamint, ba chiar trezim o oarecare suspiciune noi astia care scriem la ziare, de parca am fi niste insi dubiosi, gata sa faca un compromis la fiecare pas, ori sa sustinem si treziti din somn niste teorii alambicate si rupte de realitate.Poate am eu un complex anume, nu imi dau seama, dar va spun sincer ca am preferat sa spun, in diferite ocazii, ca sint psiholog, ba chiar am riscat sa afirm ca sint scriitor si reactiile au fost mult mai bune ca atunci cind am ridicat din umeri si am zis ca lucrez in presa.Ce e de facut ? Evident ca imi pun aceasta intrebare in legatura cu mine, nu cu soarta breslei, fiindca breasla e formata din tot felul de oameni, de la genii la impostori, de la oameni de caracter la jigodii, ca nici o alta breasla, fiindca nicaieri nu patrund impostorii mai iute ca in redactii, numai sa vrea sa o faca. Si vor. In aceasta situatie mi-am zis ca nu am alta sansa decit sa scriu de acum inainte cit mai clar, mai scurt, mai sincer, poate in acest fel mai reduc pierderile de imagine pe care le inregistrez brusc atunci cind le spun unor noi cunostinte ca cint gazetar. O sa le spun ca sint un altfel de gazetar, unul poate cinic, frust, dar oricum unul care nu se crede buricul pamintului. Nu, sa nu ne mai credem buricul pamintului, nu mai e cazul, lumea a evoluat, se misca, dar presa a ramas pe loc. Goana dupa audienta si dupa profit o distruge zilnic, cu fiecare editie de ziar, cu fiecare emisiune politica. Pacat.