Lansarea USL a avut un singur slogan: Jos Băsescu !

Lansarea ACL are tot un singur slogan: Jos Ponta !

Pe strategii USL îi înțeleg, ei știu că au un electorat în genere mai sărăcuț la pungă și la minte. Lor trebuie să le arăți dușmanul și să strigi șo pe el.

Aș vrea să spun că pe strategii ACL nu-i înțeleg, dar mă îndoiesc că ACL are strategi.

Publicul de dreapta este amator de idei, nu de vorbe goale, de principii, nu de lozinci. Totuși, în afara afirmației că e bine să avem un singur mare partid, nu mai multe partide de dreapta, nu am plecat cu nicio altă idee de la Congresul fuziunii.

Chiar și această mult vehiculată vorbă cu necesitatea de a avea un mare partid de dreapta nu mi se pare prea bine susținută și explicată sociologic. Ba chiar cred că în România zilelor noastre mai multe partide de dreapta ar fi fost de preferat.

De ce ?

Fiindcă pot fi lideri care să meargă până acolo încât să forțeze o alianță a dreptei cu stânga, așa cum a făcut-o Crin Antonescu. Cine ne garantează că, undeva în viitor, nu îi va veni cuiva ideea să formeze Noua USL, un partid unic care să-și împartă privilegiile ? Pare absurd, dar oare nu părea absurdă USL în urmă cu câțiva ani și totuși a apărut sub soare ?

Nu există suficientă democrație internă în partidele din România pentru a dori neapărat un mare partid de dreapta. Obișnuiți cu obediența, politicienii de dreapta vor spune ce spune șeful. Dacă se va compromite, dreapta se va compromite în întregul ei, fără scăpare pentru nimeni. În acest fel, stânga poate prelua cândva puterea pentru decenii.

Dreapta, așa dezbinată cum era ea, reușise să dea trei primari ai Capitalei, să guverneze în trei legislaturi și să aibă trei mandate de președinte. Va reuși dreapta mult unită să dea măcar același randament ? Greu de spus.

În sfârșit, ultima mare îndoială pleacă de la însăși ideea de dezbinare pe partea dreapta a eșicherului politic. Dezbinarea generează dialog, efervescență de idei, polemică, exact ceea ce place electoratului de dreapta.

O dreaptă mare, unită, tăcută și plină de tensiuni interne i-ar vindeca pe mulți de ideile dreptei.

Poate că susținerea unui candidat unic pentru Cotroceni ar fi fost, în acest moment, un gest suficient pentru a-l trimite pe Ponta la plimbare.

Știm de ce le trebuia celor două partide un mare partid de dreapta: pentru a se spăla de păcate reale sau imaginare.

Lor le trebuia. Dar nouă ?