Intr-o lume hapciucalita ca a noastra n-ar trebui sa ne mai mire nimic. Oamenii fac pasiuni pentru cele mai neinsemnate lucruri, se autosugestioneaza si isi creaza lumea lor. Citeodata functioneaza din plin si sindromul Stockholm, o disonanta cognitiva bazata pe faptul ca, in general, oamenii nu pot sta nefericiti pentru perioade lungi de timp. Sindomul acesta a marcat de multe ori evolutia societatii umane. Oamenii s-au identificat cu dorintele asupritorilor lor si chiar i-au iubit sincer.Un exemplu graitor este reliefat de continutul a doua mesaje postate pe site-ul Criterii.ro. Primul il are ca autor pe un oarecare Ovidiu, si este postat la 31 mai 2011, ora 23:42:46 – „Nu stiu ce tot zici tu acolo, dar daca nu era Roibu acum aveam cu citeva mii de someri mai mult si cred ca se observa asta la cit de mare este orasul nostru. Pe timp de criza, cu toate actiunile ostile combinatul inca functioneaza si asta datorita unei echipe, credeti ca atacurile sunt intimplatoare? Deranjeaza faptul ca mai sunt oameni in tara asta care vor sa munceasca ?”