Sint disperat, domnule Mircea Badea, ma tem de faliment, de saracie, de neplata facturilor, de faptul ca din directorul de ziar care sint voi ajunge un aurolac cu mina intinsa la semafoare. Nu va fac fata, domnule Mircea Badea, nu reusesc sa tin pasul cu domnia voastra, ma coplesiti, ma umiliti profesional, ma distrugeti, de la distanta, fara sa vreti, fara sa banuiti macar…Sa va explic, pe scurt, cum stau lucrurile, iubite si mare coleg al meu sper ca imi permiteti sa va numesc asa, desi nu sint decit un biet gazetaras de provincie. Dumneavoastra, stimate Maestre, reusiti da aveti circa cincizeci de idei politice ferme pe zi, la care se adauga aproximativ o suta de opinii critice, ceea ce inseamna ca, asemeni vestitului Stahanov, ati ridicat productivitatea muncii in presa pe culmi neatinse si nici macar banuite, la care eu unul ma uit prostit. Pai, calculindu-va realizarile, am ajuns la rezultatul ca intr-o luna exprimati in jur de 1500 de diagnostice ferme in domeniile social, politic si economic, precum si peste 3000 de observatii critice profund intemeiate, ceea ce inseamna ca intr-un an depasiti 18000 de idei si atitudini imbatabile si peste 36000 de critici usturatoare. Incredibil ce nivel ati atins si cum m-ati lasat in urma pe unul ca mine ! Eu, sa va spun cinstit, domnule Mircea Badea, abia daca reusesc sa am o singura certitudine pe zi fata de un evenimentele politice care se intimpla, ceea ce reprezinta aproximativ 2% din cite aveti dumneavoastra, la care se adauga si faptul ca certitudinile mele, care si asa sint putine, sint roase de indoiala pe la colturi, adica eu nu reusesc sa ating puritatea de otel, mai bine zis de diamant, a certitudinilor dumneavoastra. Trebuie ca sinteti un geniu, unul dintre acele piscuri ale presei care se nasc o data la un mileniu, iar daca presa nici macar nu are un mileniu de cind exista, rezulta ca nu s-a mai nascut unul ca Domnia Voastra si nici nu se va naste prea curind. Eu citesc ca si Dumneavoastra presa zilnic si o mai comentez, fie in scris, fie cu amicii, insa nu reusesc sa proclam drept prost decit un ziarist pe zi, cel mult, precum si maxim doi oameni politici, pe cind Dumneavostra reusiti sa descoperiti seara de seara cel putin o duzina de imbecili, peste douazeci de cretini, timpiti, uriti, ceea ce reprezinta o adevarata industrie a libertatii de exprimare, ceva urias, precum un combinat de atitudini. Sinteti un Mittal al presei mondiale, produceti cu mult mai multa batjocura intr-o ora decit produce respectiva firma otel.Intr-o seara, ingenunchiasem in fata televizorului si sa va imploram mila cu miinile intinse, murmurind rugaciunea de a nu ma face una cu pamintul, promitindu-va sa ma las de presa pina la sfirsitul zilelor mele, cind mi-am dat seama ca presa trebuie sa existe totusi pentru a avea Dumneavoastra ce judeca, precum un Zeu al mediilor de informare. Am cazut secerat de extaz si nu m-am putut ridica decit atunci cind ati spun vorba magica „Traim in Rominia etc.”In genunchi va rog, domnule Mircea Badea sa ma iertati ca exist, ca sint sau fac si eu pe ziaristul, ca mi-am permis sa cred ca Piturca trebuie sa se prezinte la DNA si nu DNA la Piturca, asa cum cu genialitate ati demonstrat intr-o seara. Sa ma iertati ca am crezut ca mai avem nevoie de Stat, de Guvern, de Parlament, de Politie, de Justitie, vax, in fond, nu avem nevoie decit de Mircea Badea. Traim in Gura presei si asta ne face oameni.Traim in Gura presei si asta ne da sens vietii.Domnule Mircea Badea, vie emisiunea Ta, faca-se voia Ta, precum la televizor, asa si pe pamint, manipularea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne izbaveste sa mai gindim. Amin.