Cu putin timp inainte de a se stinge, scriitorul Fanus Neagu a trimis unui ziar o scrisoare in care atrage atentia intr-un mod foarte convingator asupra conditiei jurnalistului. Maestrul Fanus Neagu vorbeste aici doar despre ziaristii care vineaza drame, dar la fel de bine s-ar fi putut referi la noi toti, fiindca noi toti vinam cite ceva: conflicte, delicte, esecuri etc.Asa stind lucrurile, ma intreb daca nu cumva ar fi nevoie de o reevaluare a conditiei jurnalistului care nu poate scapa, ontologic, de reflectarea raului in lume, ceea ce nu inseamna ca jurnalistii sunt raul insusi. Este de reflectat.Iata un fragment din scrisoarea maestrului:”Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu incredere in pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio intilnire. Cei care nu ma credeti, puneti mina pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mina. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat Fiecare moare singur. Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini – cei romini de mult nu mai intra in discutie -, incordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi in pace. Cred insa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, intrucit, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul Banii nu fac doi bani, aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.Da, sunt bolnav – cancer de prostata cu diseminari -, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc , sa fac o plecaciune in fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decit sa ma lasati in pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa indur, virsta m-a invatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i ingroziti cind ma ingropati a doua oara in decurs de sase luni. Va intreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atit. Imi inchipui cu toata sinceritatea ca nici de urit nu ne uriti. Atunci nu incape decit o singura explicatie: sunteti minati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi insiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, incheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se intelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): Urit mai traiti, domnilor !