Pe la inceputul anului 1993 se vorbea in Rominia despre Programul GARST de redresare a productiei de bunuri alimentare, David Garst nefiind altcineva decit fermierul american care a impus in agricultura noastra, incepind din 1956, porumbul hibrid PIONEER. Bun cunoscator al agriculturii din Rominia si convins ca tara noastra dispune de unul dintre cele mai bune paminturi din Europa, Garst era interesat sa gaseasca la noi un debuseu pentru cerealele, furajele si proteinele produse de fermierii americani pe care ii reprezenta. Omul, sincer, venise pentru afaceri, si nu cu cadouri sau ajutoare lucru afirmat raspicat chiar de domnia sa. Fara sa intram in detaliile acestui program care, oricum, a murit inainte de face primul pas, reamintim totusi citeva dintre principalele recomandari ale americanului. In primul rind, ni se atragea atentia sa indreptam „monumentala greseala” comisa prin desfiintarea CAP-urilor. Aceasta s-ar fi putut face prin: inminarea fara intirziere a titlurilor de proprietate; adoptarea in regim de urgenta a unei legi care sa reglementeze arenda si vinzarea paminturilor; incurajarea asociatiilor din agricultura, pe suprafete cit mai mari etc. Iar fermele de stat, spunea d-l Garst, ca sa devina cu adevarat eficiente, trebuiau sa constituie cit mai rapid societati mixte si sa realizeze un operativ transfer de tehnologie din Occident.Ce s-a intimplat pina la urma cu Programul GARST? Dupa discutii optimiste cu presedintele Iliescu, cu primul ministru, cu ministrul agriculturii si cel al finantelor, totul a devenit litera moarta. Stilul temporizarii deciziilor politice si tactica tergiversarii a invins si de data aceasta: omul de afaceri american s-a intors binisor spre alte piete. „Vreau sa fac din Rominia declara el, inca optimist un exemplu de redresare pentru celelalte democratii care se infiripa in Europa”. Dar nu a fost pe limba guvernantilor nostri, nu coincidea cu interesele lor. Am evocat cele de mai sus ca sa scot in evidenta cit de simplu s-ar fi putut rezolva problemele agriculturii rominesti daca ar fi existat o cit de mica vointa politica in acest sens. Si mi-am adus aminte de toate acestea ascultindu-i pe cei din conducerea Prefecturii Olt adresindu-se primarilor in legatura cu stadiul aplicarii legilor fondului funciar. „De aproape 20 de ani, spunea subprefectul Virgil Panduru, se aplica legea fondului funciar fara ca persoanele indreptatite sa beneficieze de drepturile lor. Au fost date legi peste legi, hotariri peste hotariri, s-au schimbat primari, comisii, si oamenii sunt tot nedreptatiti”.Auziti ce descoperire! De parca nu s-ar sti demult si de toata lumea ca legile fondului funciar au fost luate in coarne de catre primari si sfisiate articol cu articol, pina cind din ele nu au mai ramas decit niste zdrente bune de umplut cosurile de gunoi de prin birouri! Asta s-a intimplat cu agricultura din tara noastra: ca problema proprietatii agricole a fost lasata la bunul plac al primarilor si al asa-ziselor comisii de fond funciar. „Terenurile au fost un mare tort, din care fiecare a luat ce a vrut”, ca sa-l citez inca o data pe clasicul in viata, subprefectul Virgil Panduru. Ce registre agricole?! Ce lege de aplicat?! Si daca lucrurile au mers asa pina acum, exista toate premisele ca ele sa continue pe acelasi fagas. Pentru ca nimeni nu vrea sa schimbe nimic. Asa ca, domnilor din Prefectura Olt, nu ne mai faceti iluzii! Ati dat termen ca pina pe 20 aprilie toate comisiile locale de fond funciar sa raporteze stadiul aplicarii legilor 18/1991, 1/2000 si 247/2005 privind situatia titlurilor de proprietate emise si a celor care mai sunt de emis, a dosarelor de despagubire intocmite si a celor mai sunt de intocmit si a sentintelor civile neaplicate. Chiar daca asemenea raportari se vor face, nimic nu se va misca inainte, in sensul rezolvarii problemei proprietatii in agricultura romineasca. Asa au procedat si ceilalti prefecti la inceput de mandat, si-au incordat muschii si s-au ales cu niste rupturi musculare care i-au impiedicat sa mai miste vreun deget in perioada urmatoare. Bornele nesimtirii au fost atit de adinc implantate in humusul faradelegii, incit nu vor mai putea fi scoase nici cu buldozerul, cita vreme senilele acestuia vor fi confectionate din catifeaua nepasarii. Caci tuturor guvernarilor de pina acum nu le-a pasat de ce se intimpla in agricultura. Toata vointa lor politica s-a tradus in niste gesturi minore, cum ar fi anemicele subventii, in rest bietul taran a fost lasat sa se descurce cum poate. Si acum, crede d-l prefect de Olt ca mai poate schimba ceva! De fapt, nu face nici domnia sa decit sa mimeze aceleasi gesturi de complezenta, ca de inceput de mandat, pentru ca pina la urma sa vedem din nou asternuta batista pe tambalul titlurilor de proprietate.In concluzie, intentii bune in legatura cu agricultura romineasca au rasarit din te miri ce directii, asa cum a fost Programul GARST, cel invocat de noi in prima parte a acestui articol. Au fost apoi prefectii, referindu-ma in special la cei de Olt, pe care i-am cunoscut, care rind pe rind si-au infoiat coada de paun si s-au dat mari in fata comisiilor de fond funciar, ca sa sfirseasca apoi cu coada intre picioare si sa se trezeasca la final de mandat exact in punctul din care au crezut ca pot sari peste prapastia mafiilor locale din agricultura. Este exact ceea ce se va intimpla si cu mult-prea-optimistul nostru prefect. Sunt gata sa pun pariu pe orice ca si peste patru ani lucrurile vor fi in acelasi stadiu sau se vor fi miscat putin, cit saritura unui purice, atit cit bietul taran sa simta ceva, ca o geana de roseata in orizontul sperantelor lui, si sa mai poata fi o data pacalit, pentru inca un mandat…Semnatura: Constantin Smedescu